Calendarul mayaș care crea mare vâlvă acum vreun deceniu, pe motiv că anunța sfârșitul lumii la data de 21.12.2012, ar fi mult mai vechi decât se estimase inițial. Și nu, nu anunță nicio Apocalipsă. Aia a fost doar o campanie de marketing a unei producții hollywoodiene (n.r. – 2012), foarte bine gândită de echipa de profil, nu la fel de bine gândită de mass-media și publicul larg.
Informația privitoare la vechimea reală a calendarul a fost publicată în revista Science, și vine în urma studiilor efectuate de Ivan Sprajc, un cercetător sloven care a analizat în detaliu descoperirile efectuate prin intermediul sistemul laser Lidar.
În colaborare cu o echipă de specialiști de la Universitatea din Arizona, Sprajc a putut identifica un tipar care se repetă în cazul clădirilor și monumentelor identificate cu ajutorul Lidar în jungla guatemaleză.
Echipa amintită a remarcat că 90% dintre clădirile cu pricina sunt aliniate pentru a corespunde răsăritului soarelui în anumite date, respectiv 11 februarie și 29 octombrie.
Concret, alinierea nu este una întâmplătoare, susțin cercetătorii, deoarece între cele două date există exact 260 de zile, atât cât număra calendarul Tzolkin sau calendarul divin. Acesta era folosit concomitent cu un alt calendar, Haab, care număra 365 de zile, sau calendarul civil. Alături de ele se mai folosea și un al treilea, Marea Numărătoare, care calcula anii.
Cele mai vechi dovezi ale folosirii acestor calendare veneau din perioada de acum 2.300 de ani, însă clădirile nou analizate au o vechime de circa 3.100 de ani, iar Sprajc și colegii săi sunt de părere că poziționare acestora nu este o coincidență, ci o dovadă clară că ele erau în uz cu mult înainte de presupusa lor origine. Practic, el ar fi fost inventat cu mult înainte de cele mai vechi dovezi scrise ale sale, ceea ce nu e chiar de colo.
Maimuțele, nu oamenii, făceau unelte de piatră în Brazilia acum 50.000 de ani.
Este o dezamăgire pentru unii şi o revelație pentru alții, e cert însă că apariția lui Homo sapiens în Brazilia nu e chiar așa timpurie pe cât se credea. Faptul că oamenii ar fi apărut în nord-estul Braziliei încă de acum 50.000 de ani a fost susținut de descoperirea a peste 800 de situri arheologice, numite generic Pedra Furada.
Acestea au oferit nu doar picturi rupestre vechi de circa 12.000 de ani, dar și unelte de piatră a căror vechime a fost estimată la circa 20.000-50.000 de ani. Asta ar fi schimbat radical concepțiile privitoare la expasiunea lui Homo sapiens, cu atât mai mult cu cât din Asia și Africa ar fi ajuns mai degrabă în Brazilia decât în Europa.
Ei bine, se pare că totul nu a fost decât o pistă falsă. Studiind tiparul comportamental al maimuțelor capucin, arheologul Agustin Agnolin și paleontologul Federico Agnolin, doi cercetători argentinieni, au observat că rocile folosite de maimuțele cu pricina pentru a sparge nuci sunt identice cu cele identificate în siturile de la Pedra Furada.

Coroborat cu faptul că nu există vetre de foc sau resturi animale care să trădeze prezență umană, cei doi specialiști au concluzionat că așa numitele artefacte nu sunt, în fapt, decât creații ale maimuțelor care spărgeau nuci acum circa 50 de mii de ani.

În urma studiului citat, prezența umană în Brazilia rămâne confirmată în vechii parametri, adică acum 13.000-14.000 de ani. Cât despre maimuțele capucin și abilitatea lor de a folosi pietre pe post de unelte, ei bine, aici se pare că mai e de lucru pentru a identifica originile unui asemenea tipar comportamental.
Primul vaccin pentru albine va fi lansat curând pe piață

În prezent, albinele se confruntă cu un declin puternic la nivel global care este un fapt cunoscut. Că a fost vorba de insecticide, poluare, de boli, de specii invazive care le atacă, albinele și-au redus considerabil numărul, iar efectele unei posibile dispariții a acestora ar fi catastrofale.
O companie americană, Dalan Animal Health, susține însă că a creat un vaccin capabil să stopeze măcar una dintre bolile care au făcut ravagii în rândul populației de albine. Boala este provocată de o bacterie pe nume paenibacillus larvae care, din câte s-a observat până acum, infectează în special larvele.
Odată ce a infectat o colonie, nici nu prea mai ai cum să scapi de ea. Tot ce poți face este să dai foc întregii colonii, cu tot cu albinele din ea, și să speri că bacteria nu s-a transmis deja la alte colonii.

Astfel, creatorii vaccinului susțin că acesta poate preveni infectarea, crește imunitatea albinelor și protejează viitoarele larve. El trebuie administrat în hrana reginei, iar de acolo se rezolvă rapid. Deocamdată, vaccinul nu va fi pus pe piață decât în SUA dar, dacă lucrurile merg bine, el va ajunge și pe piața globală.
Până atunci însă, se estimează că anumite țări ar putea pierde până la 30% din recoltele agricole sau din cele ale pomilor fructiferi, dat fiind declinul puternic al populației de albine. Ca o statistică elocventă, din 1962 și până în prezent, numărul acestora a scăzut cu aproape 90%.
Cimpanzeii au dialecte
Deși se credea că animalele, recte și cimpanzeii, pot comunica fără probleme deși ar proveni din diferite zone de pe glob, se pare că, măcar în cazul primatelor amintite, diferențele la nivel de comunicare sunt prezente ca și la oameni.
În fine, nu chiar ca la oameni, căci cimpanzeii nu sunt capabili de un limbaj articulat, dar e clar că există diferențe între grupuri, și că semnalele pe care le transmit unii altora pot să nu fie înțelese de către membrii unui grup străin.
Mai mulți cercetători de la Universitatea St. Andrews, Scoția, au analizat tiparul comportamental al cimpanzeilor din două comunități diferite din Uganda. Astfel, studiul publicat de ei în revista Scientific Report ne arată că grupurile observate folosesc gesturi diferite pentru a exprima aceleași lucruri.
Gesturile au o aplicabilitate largă în rândul comunităților de cimpanzei. Ei pot cere hrană, pot interacționa unii cu alții, pot menține ierarhia în grup șamd. Pentru prima dată însă s-au observat diferențe între modurile de comunicare gestuale ale membrilor unor grupuri diferite.
Spre exemplu, cimpanzeii rup sau modifică frunzele pentru a transmite mesaje unii către alții. Deși comportamentul este universal, diferențele se pot vedea la nivel de grupuri. Adică, nu toți le rup sau le modifică la fel. Cum ar veni, au un tipar diferit, adică dialecte locale. QED!