Situat la doar câțiva kilometri de Cluj-Napoca, Castelul Bánffy-Barcsay a fost supus unui amplu proces de restaurare. În curând, acesta va fi inaugurat și va fi deschis publicului larg, oferind un spațiu nu doar pentru vizitare, ci și pentru diverse activități culturale.
Castelul este considerat un monument de o importanță deosebită pentru regiune, iar reabilitarea sa a fost posibilă datorită fondurilor europene. Proprietatea a fost achiziționată de către omul de afaceri Elek Nagy și ulterior donată Fundației Tradiții Transilvane.
Castelul-cetate din Gilău este una dintre cele mai impresionante reședințe nobiliare renascentiste din Transilvania. În timpul explorării arheologice, au fost descoperite fresce, sculpturi în piatră din perioada goticului târziu și Renașterii, precum și un stâlp pitic decorat cu blazonul episcopului Miklós Bácskai.
„Oricine va vizita castelul restaurat de la Gilău va fi impresionat de cele văzute, chiar dacă grădina nu a fost încă restaurată şi clădirea nu este deocamdată mobilată”, a declarat Elek Nagy, pentru Kronikaonline.ro.
Astfel, mobilarea castelului, amenajarea grădinii și restaurarea castrului roman continuă să fie în desfășurare, dar chiar și în acest stadiu, locul promite să revină în atenția turiștilor ca una dintre bijuteriile Transilvaniei, o destinație turistică care să încânte. Întregul proiect include și construirea unei pensiuni, care va fi alcătuită din case tradiționale țărănești amplasate în partea din spate a grădinii, precum și o cafenea.
Centrul cultural amenajat în castel își propune să găzduiască o expoziție permanentă despre istoria castelului, expoziții temporare și să ofere spații pentru diverse evenimente.
Localitatea Gilău este una dintre cele mai bogate în patrimoniu istoric din județul Cluj, cu o istorie ce acoperă aproape fiecare perioadă importantă a istoriei umane. Pe diferite situri din localitate au fost identificate mai multe așezări fortificate din diverse perioade ale istoriei: preistorie, neolitic, epoca bronzului și perioada La Téne.
La vest de actualul castel, în epoca romană, a existat un castru, unul dintre primele construite pe teritoriul nou-ocupat al Daciei, ridicat încă din timpul împăratului Traian, din pământ și lemn, împreună cu un vicus militar, care ulterior au fost reconstruite în piatră, nu departe de locația originală. În evul mediu timpuriu, se pare că a fost refolosită una dintre vechile cetăți de pământ (secolul al X-lea), probabil pentru apărarea și controlul drumului de sare, care lega zona Dejului cu Oradea.
În zona sud-estică a parcului castelului, a fost descoperit un cimitir din secolul al XII-lea. În secolul al XIII-lea, la Gilău, exista deja un centru domenial al episcopului romano-catolic de la Alba Iulia, iar clădirea inițială a bisericii reformate de astăzi datează de la începutul secolului al XIV-lea.
Castelul-cetate din Gilău este una dintre cele mai impozante rezidențe nobiliare renascentiste din Transilvania, păstrată într-o stare relativ bună. Este înscris pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-a-B-07673. Dimensiunile, vechimea, importanța istorică și artistică, componentele artistice păstrate (pe loc sau în Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Cluj), precum și proprietarii și locatarii săi (episcopii de Alba Iulia, ultima regină a Ungariei medievale, Isabela de Jagello, principele Transilvaniei Gheorghe Rákóczi I, familia nobiliară Bánffy) indică în mod clar importanța națională a acestui monument. Cetatea medievală (castrum) din Gilău este menționată în documente din anul 1428 („in castro dicti domini nostri episcopi Gyalu”), în timpul episcopului Gheorghe Lépes. Acesta era centrul unui vast domeniu episcopal format la vest de Cluj. În anul 1540, regele Ungariei, Ioan Zápolya (Szapolyai), venind din Buda în Transilvania, a poposit în cetatea de la Gilău, care era în proprietatea episcopului Ioan Statileo (1528–1542), un adept al lui.
În 1556, proprietățile episcopiei Transilvaniei au ajuns în posesia fiscului, iar cetatea a devenit din nou reședința reginei Isabela revenită în Transilvania în același an. Ulterior, în anii 1580, cetatea și domeniul au avut mai mulți proprietari: în 1587, guvernatorul Ioan Ghiczy, în 1597, episcopul Transilvaniei Dimitrie Náprágyi, în anii 1600–1603, Mihai Viteazul, Ștefan Csáky și generalul Giorgio Basta, iar în anii 1603–1605, nobilul Pancrațiu Sennyei.
Între anii 1633–1643, domeniul a intrat din nou în posesia fiscului, dar principele Gheorghe Rákóczi I (1630–1648) l-a folosit ca pe o proprietate proprie, iar în 1643 l-a ipotecat lui Sigismund, fiul său mai mic. În perioada când cetatea era în îngrijirea familiei Rákóczi, a cunoscut o reconstrucție radicală, afectată mai târziu de distrugerea în timpul războiului curuților (1704, 1707) și de intervențiile din secolul al XIX-lea. Principele Gheorghe Rákóczi I a dispus transformarea cetății medievale într-un castel cu funcție de reședință princiară impunătoare. Lucrările au avut loc între anii 1638–1652. Toți membrii familiei princiare au primit câte o cameră de locuit la etajul unuia dintre cele 4 turnuri. Cele 4 turnuri ale castelului erau denumite Bastionul Domniei Sale (NV), Bastionul Doamnei, Bastionul de Strajă și Bastionul Domnului nostru mai tânăr. Reconstrucția s-a realizat sub supravegherea arhitectului italian Agostino Serena.
În 1676, Gheorghe Bánffy, (1661–1708), viitorul guvernator al Transilvaniei, a redobândit domeniul și castelul. Se pare că castelul de la Gilău, fostul castel princiar, era una dintre reședințele reprezentative ale familiei Bánffy, în timp ce castelul de la Bonțida era încă în construcție. Castelul a rămas în posesia familiei Bánffy până în anul 1851. În 1861, castelul a suferit un incendiu major și a fost reconstruit și renovat de către Bernat Rosenberger în 1874. După moartea sa din 1909, copiii săi l-au vândut în 1911 contesei Ecaterina Bánffy, soția lui Toma Barcsay. Aceasta l-a deținut până la naționalizarea din anul 1948. După 1972, castelul a fost folosit ca școală pentru copii cu dizabilități până în 2002, când a fost retrocedat vechiului proprietar. În ultimii ani, a fost reabilitat de către actualul proprietar, Fundația Tradiții Transilvane.
