Ministrul Finanţelor a declarat că suma maximă de 6,7 miliarde de dolari vehiculată înainte de decizia în cazul Roşia Montană era o certitudine şi ştiau cu toţii de existenţa acestei sume maxime.
”Am socotit şi care ar fi varianta de cheltuială minimă, pe care să o avem şi aici din discuţiile cu colegii din Ministerul Finanţelor, documentele prezetate pentru cheltuielile efectuate erau de 800 de milioane de euro. Acestea erau datele problemei şi am discutat de sume care ar fi putut să le conţină aceatsă decizie care nu erau un secret pentru nimeni. Aveţi răbdare pentru că veţi afla în scurt timp strategia noastră de apărare. Nu aş vrea să încălcăm paşii aceştia procedurali, mai ales că am fost înştiinţaţi că 20 de zile suntem în procedura în acer nu avem voie să facem cunoscute aceste informaţii şi nu cred că se întâmplă nimic dacă mai avem puţină răbdare”, a mai comentat ministrul Marcel Boloş.
Întrebat dacă au exista interferenţe politice în ceea ce priveşte exploatarea resurselor, Boloş a precizat că ”acest lucru este de văzut în decizia care a fost emisă de instanţa arbitrală”.
”O să aflaţi adevărul la momentul potrivit”, a mai spus Boloş. Ministrul a fost întrebat şi dacă se aştepta la o astfel de decizie, el arătând că în ultima discuţie pe care a avut-o, împreună cu colegii de la direcţia juridică şi cu avocaţii, au analizat şansele pe care le avem pentru a pierde acest proces precum şi şansele pe care le avem pentru a câştiga acest proces.
”Am vrut să mă asigur că toate informaţiile, documentele, justificările, tot ce a trebuit din punct de vedere procedural s-a întâmplat pentru ca decizia să fie una în favoarea României. La acea discuţie, care a fost una cât se poate de profesionistă, spun eu, avocaţii mi-au spus că şansele noastre sunt minime şi că ar fi o minune dacă am câştiga. Şi atât”, a răspuns Marcel Boloş.
El a continuat: ”Iată că minunea s-a întâmplat şi din punctul acesta de vedere am spus că ţara a scăpat de un mare necaz iar ceea ce se întâmplă acum, cu speculaţiile şi tot ce apare în spaţiul public, care este şi o formă de răutate până la urmă, cred că trebuie să fie mai temperate pentru că Ministerul Finanţelor a apărat interesul public al României, aşa cum era firesc, şi toate acţiunile şi deciziile guvernamentale care de-a lungul timpului au fost luate în acest dosar şi nu întotdeauna au fost cele adecvate derulării procesului investiţional”.