Regândirea politicii externe face parte dintr-o recalibrare mai amplă efectuată de Erdogan la şase săptămâni după realegerea sa: el şi-a schimbat cursul asupra economiei, inversând politicile financiare neortodoxe, învinuite pentru inflaţia fulgerătoare şi prăbuşirea monedei din Turcia. Legăturile lui Erdogan cu preşedintele rus Vladimir Putin au afectat de ani de zile relaţiile Turciei cu aliaţii tradiţionali occidentali, împreună cu alţi factori, inclusiv îngrijorarea faţă de conducerea sa din ce în ce mai autocratică.

Dar încuviinţarea dată luni de Erdogan pentru aderarea Suediei la NATO, o mişcare la care s-a opus luni de zile, a fost salutată de liderii occidentali care au încercat să consolideze alianţa în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

Tonul mai cald a fost în contrast cu răspunsul Moscovei de săptămâna trecută, când Ankara i-a permis preşedintelui Volodimir Zelenski să ia acasă cinci comandanţi ucraineni care fuseseră ţinuţi în Turcia în condiţiile unui acord de schimb de prizonieri.

Denunţând această mişcare drept o încălcare a acordului intermediat de Turcia, Moscova a spus că Ankara a promis că îi va menţine pe comandanţi în Turcia şi s-a plâns că nu a fost informată.

Analiştii cred că mişcările lui Erdogan, inclusiv declararea sprijinului său pentru aderarea Ucrainei la NATO, nu sunt o coincidenţă.

„În ultimii ani a existat o percepţie că relaţia turco-rusă a mers prea departe. Acest lucru indică o reechilibrare clară”, a spus Galip Dalay, la grupul de reflecţie Chatham House.

Una dintre principalele motivaţii este încercarea Turciei de a ieşi din criza economică şi de a revigora investiţiile străine, a adăugat Dalay, menţionând că legăturile tensionate cu Occidentul au afectat economia şi fluxurile de investiţii.

Deşi Turcia a început să atragă investiţii arabe din Golf, este nevoie de mai mult, a spus el.

„Turcia nu vrea ca relaţia turco-rusă să fie lovită grav, dar acest lucru va avea inevitabil un impact asupra relaţiilor.

După alegeri, Erdogan simte că are mai mult spaţiu de manevră”.

Biroul de comunicaţii al preşedinţiei turce nu a răspuns imediat unei cereri de comentarii.

F-16, CĂLĂTORII FĂRĂ VIZĂ

La o zi după ce Ankara a dat undă verde Suediei să adere la NATO, Washingtonul a declarat că va continua cu transferul avioanelor de luptă F-16 în Turcia, în consultare cu Congresul.

Turcia a declarat în octombrie 2021 că doreşte să cumpere avioanele de luptă şi aproape 80 de kituri de modernizare pentru avioanele sale de război existente.

Atât oficialii turci, cât şi administraţia Biden au respins orice sugestie conform căreia aprobarea de către Ankara a aderării Suediei la NATO ar fi fost legată de vânzarea F-16, în lunile de discuţii pentru a elimina opoziţia turcă.

Un înalt oficial turc a declarat pentru Reuters că Turcia nu va afecta legăturile sale cu Rusia în timp ce va îmbunătăţi relaţiile cu Occidentul, adăugând că Occidentul trebuie să sprijine Turcia în nevoile sale financiare.

Legăturile lui Erdogan cu Putin s-au dezvoltat foarte mult în diplomaţia din jurul războiului din Ucraina, ajutându-l să negocieze un acord pentru exportul sigur de cereale din porturile ucrainene de la Marea Neagră.

Dar acordul, despre care Moscova a ameninţat îl va denunţa din cauza a ceea ce spune că este promisiunea încălcată a Occidentului de a elimina obstacolele din calea exporturilor ruseşti de cereale şi îngrăşăminte, urmează să expire pe 17 iulie.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat luni că în prezent nu există planuri ca Putin să se întâlnească cu Erdogan pentru a discuta despre reînnoirea acordului şi că nu se ştie când Putin ar putea vizita Turcia.

Ankara a fost importantă pentru Moscova, deoarece Erdogan a refuzat să se alăture sancţiunilor occidentale împotriva Rusiei din cauza invaziei Ucrainei.

Zborurile şi comerţul au continuat, iar Turcia este un client rar pentru gazul rusesc.

Şi Moscova a fost importantă pentru Ankara ca partener comercial şi sursă majoră de venituri din turism şi construieşte şi prima centrală nucleară din Turcia.

Înainte de alegerile prezidenţiale strânse din mai, Moscova a permis Ankarei să amâne pentru prima dată anul acesta factura de import de gaze, cu până la 4 miliarde de dolari, reducând presiunea asupra rezervelor valutare în scădere.

Kremlinul a spus că intenţionează să dezvolte relaţiile cu Turcia ”în ciuda tuturor dezacordurilor”.

”Turcia poate fi orientată spre Occident, ştim că în istoria Republicii Turcia au existat perioade de orientare intensă către Occident, au fost perioade de orientare mai puţin intensă. Dar ştim şi că… nimeni nu vrea să vadă Turcia în Europa, mă refer la europeni. Şi aici, nici partenerii noştri turci nu ar trebui să poarte ochelari de culoare roz”, a spus Peskov.

Cererea Turciei de a adera la Uniunea Europeană a fost îngheţată de ani de zile, după lansarea discuţiilor de aderare în 2005.

În 2009, Cipru a blocat şase din cele 35 de capitole pe care Turcia trebuie să le încheie ca parte a negocierilor sale de aderare la UE.

Analiştii cred că, pe lângă călătoriile fără viză pentru turci, Erdogan doreşte acorduri cu UE, chiar dacă aderarea rămâne o perspectivă îndepărtată, legată de progresul în materie de democraţie şi alte aspecte.

Multe guverne europene au arătat puţin entuziasm pentru relansarea procesului.

„Turcia doreşte ca Uniunea Europeană să joace un rol în redresarea economică. Să revitalizăm relaţiile Turcia-UE este un mod indirect de a spune acest lucru”, a declarat Evren Balta, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea Ozyegin.