Hamas a lansat un război suicidar cu Israelul. Blestemul războaielor neterminate și al păcilor impuse prin forță

Hamas a lansat un război suicidar pentru cauza palestiniană. Fără a avea motivații proprii și explicații ale unei planificări reale, într-un atac fără orizont de victorie de nici un fel, organizația palestiniană considerată teroristă în SUA și un număr de state europene s-a dovedit arma unui terț, cu alte interese.Motivația luării și utilizării ostaticilor – răspândiți imediat peste tot, în întreaga Fâșie Gaza, în locuri sigure – nu va ajuta. Din contra, imaginea de scuturi umane definește fără dubii agresiunea neprovocată drept atac terorist din start. De partea cealaltă, am văzut un Israel prins pe picior greșit, cu slăbiciuni și un eșec major al instituțiilor sale extrem de puternice și bine finanțate, care nu au anticipat acțiunea. Israelul a declarat război. Nu un nou război în Orientul Mijlociu. Nu un alt război. Ci Războiul în Orientul Mijlociu. Cel final, cel fără limite, cel total. Cu scopul distrugerii totale și definitive a inamicului, Hamas, împreună cu toate celelalte grupări militante palestiniene din Fâșia Gaza. Nimeni nu mai este iertat. Politica de reținere și proporționalitate a dispărut. Și nimeni din comunitatea internațională nu mai poate interveni în fața enormității comise.Hamas – acțiune masivă planificată, dar fără nici un câștig strategic pe măsură la orizont 
De ce a lansat Hamas atacul? Ce spera să obțină? Care erau premisele unei victorii strategice a grupării sau a cauzei palestiniene? Sunt întrebări legitime, de unde enormitatea acțiunii care a dovedit planificare – în liniște și în cadru închis, de nu a putut fi interceptată și anticipată de către partea israeliană – tupeu și angajare fără a gândi consecințele pentru proprii militanți, dar și nesăbuință și lipsa oricărui obiectiv pe termen lung, care să merite această oribilitate internațională și perspectiva raderii definitive a Hamas cu toți militanții săi de pe fața pământului.S-a vorbit despre un 11 septembrie pentru israelieni, la 50 de ani și o zi de la războiul de Yom Kippur. S-a vorbit despre un adevărat Pearl Harbour al Israelului. Orice titlu are motivațiile sale, are însă și nenumărate diferențe specifice și este mai degrabă bun pentru mass media decât pentru analiza reală. A fost surpriză, a fost operațiune pe multiple fronturi – aerian, naval, terestru. Au fost tiruri și incursiunea militară în Israel. Unii spun pentru prima oară după 1948.A fost agresiune calificată. Neprovocată. Iar Hamas, sau comanditarii din spate ai acțiunii, nu au făcut decât să rănească și să zgândăre ursul, a cărui reacție era simplu de anticipat. Raportul de forțe nu s-a schimbat și e implacabil în favoarea Israelului. Oricât de bine înarmată ar fi gherila Hamas și trupele sale, nu pot face față unei operațiuni majore pe teritoriul Israelului. Nu pot rezista în Gaza prea mult. Iar acțiunea a fost suicidară nu numai pentru Hamas, ci și pentru cauza palestiniană.Peste 600 de persoane au fost ucise în Israel de când Hamas a lansat sâmbătă o ofensivă militară din Fâşia Gaza, iar mişcarea palestiniană a luat peste 100 de prizonieri – ostateci, în timp ce Ministerul Sănătăţii din Fâşia Gaza, controlat de Hamas, a anunţat un bilanţ de 370 de morţi de partea palestiniană. Nu știm câți combatanți și-au pierdut viața. Numărul morţilor ar putea crește odată ce, dintre cei 2.000 de răniţi israelieni internați în spitalele din ţară, 200 sunt în stare critică. Ce a vrut, deci, să facă Hamas? Care a fost obiectivul său? Desigur, au fost apeluri ca toți palestinienii din Israel și din statele din jurul său să ia arma în mâini și să atace. Un polițist în Egipt a ucis la Alexandria doi turiști. Însă era complet necredibil că arabii palestinieni cetățeni israelieni – și ei loviți de tirurile Hamas – sau că palestinienii și arabii din jurul Israelului vor ataca pentru a suplini lipsa de efective, muniție și pregătire al Hamas. Altfel, luările de ostatici, inclusiv militari israelieni, nu justifică în nici un caz acest atac masiv și nu ajută, din nou, la o formă de restrângere în cadrul acțiunii care urmează. Nu se justifică în nici un fel. Provoacă mai multă suferință palestinienilor din Gaza și subminează profund cauza palestiniană.Acțiunii „Al-Aqsa Storm” i-a urmat „Operation Swords of Iron”. Dar urmează un război lung și greu, avertizează conducerea israeliană. Cabinetul de securitate al Israelului a declarat stare de război în urma atacurilor Hamas, permiţând „paşi militari de anvergură”, potrivit biroului premierului israelian Benjamin Netanyahu. Comunicatul mai menționează faptul că războiul a fost „impus Israelului printr-un atac terorist criminal din Gaza”. O operațiune majoră în Fâșia Gaza este iminentă.Qui prodest? Determinant la nivelul actualului război este faptul că Israelul a intrat sub atac, în agresiune neprovocată, pe teritoriul său, în zi de sărbătoare. A fost cea mai proastă soluție pentru palestinieni pe care ar fi putut-o alege Hamas. Incursiunea a schimbat termenii jocului. Nu mai e vorba despre atacuri teroriste, ci de operațiune militară pe scară largă. Iar faptul că, pe lângă tirurile la întâmplare și uciderea de-a valma a israelienilor întâlniți în cale, pe stradă, sau căutați și uciși în casele lor, au fost luați peste 100 de ostatici, nu face decât să crească emoția și enervarea colectivă, presiunile și pornirile vindicative ale israelienilor, indiferent în ce poziție s-ar afla în stat.După relatările agențiilor internaționale, un număr necunoscut, circa 100 cel puțin, de cetățeni și militari israelieni au fost luați ostatici de către invadatori. Acesta poate fi un scop inițial al atacului, dar care nu schimbă caracterul suicidar și negândit al atacului, și lipsa unui scop real, fezabil, realist și calculat, cu toate consecințele acțiunii planificate. Desigur, Hamas putea gândi că va schimba acești ostatici cu prizonieri Hamas din închisorile israeliene. În trecut s-au mai întâmplat asemenea schimburi, dar nu cu ținte de primă importanță. În plus, Israelul nu dorește să creeze un precedent și o obișnuință din acest procedeu, altfel își va expune proprii cetățeni luărilor de ostateci în cascadă în scop de troc.De mai bine de 17 ani, nici un soldat israelian nu a mai fost luat prizonier de război în urma unui asalt asupra teritoriului israelian. Iar Israelul nu a văzut o asemenea infiltrare din 1948, în zilele independenței sale, în kibbutzuri, orașe și baze militare. Hamasul susține că ostaticii israelieni capturați vor fi ținuți pe tot cuprinsul Fâșiei Gaza și au avertizat să nu aibă loc atacuri asupra acestui teritoriu pentru că amenințând Gaza și cetățenii săi ar fi o greșeală, susține Abu Obaida purtătorul de cuvânt al Brigăzilor Al Qassam, brațul înarmat al Hamas. „Ceea ce se întâmplă oamenilor din Fâșia Gaza li se va întâmpla și lor, aveți deci grijă la calcule greșite”.Este totuși o copilărie ca cineva să-și imagineze că acești ostatici sunt pavăza împotriva atacurilor Israelului asupra țintelor Hamas din Gaza. De altfel, atacul a venit imediat și fără nici o zăbavă. La fel și atacurile terestre care vor urma nu vor putea fi blocate de existența ostaticilor, pe care își propun să-i elibereze. Din contra, o eventuală ucidere ostentativă a ostaticilor, comunicată public, nu va face decât să întărească caracterul terorist al Hamas și să accentueze susținerea pentru acțiunile de răspuns ale statului israelian.Interesantă este și reacția internațională la atacuri: statele occidentale au condamnat atacul Hamas și au anunțat sprijin pentru Israel, în timp ce statele arabe, în majoritatea lor, inclusiv cele care au recunoscut statul Israel, au făcut apel la calm și la încetarea confruntărilor. În schimb, Hezbollahul s-a angajat în propriile acțiuni în Nordul Israelului iar generalul maior Rahim Safavi, consilier al Liderului Suprem Religios Iranian, Ayatollahul Ali Khamenei, a felicitat luptătorii palestinieni și a anunțat că “le va sta alături până la eliberarea Palestinei și a sfântului Ierusalim”. Această declarație poate fi un bun indicator asupra terțului care-și propune să câștige din acțiunea Hamas, chiar dacă prețul incursiunii va fi eradicarea ei și a celorlalte grupări militante palestiniene din Gaza. Pentru că suntem într-o perioadă în care Arabia Saudită poartă discuții cu Statele Unite pentru potențiala normalizare a relațiilor cu Israelul, și Ryadul a declarat că urmărește îndeaproape situația fără precedent, cerând ambelor părți să oprească imediat escaladarea, potrivit declarației ministrului saudit de Externe.În perspectiva operațiunii iminente israeliene în Gaza, și reconcilierea istorică israeliano-arabă ar putea fi pusă sub semnul întrebării, iar acesta e un avantaj strategic relevant pentru Iran. Deci efectul secundar al incursiunii Hamas ar putea fi exact aruncarea în aer a Acordurilor Abraham între statele arabe și Israel, negociate de către Statele Unite, deja pus sub presiune de acțiunile unor reprezentanți ai extremei drepte israeliene în colonii și de actualul guvern Netanyahu alcătuit alături de partide de extremă dreaptă și ultra-ortodoxe.Lecții învățate și poziționări obligatorii. Cazul României
Desigur că știm cum se va sfârși această acțiune a Hamas în sudul Israelului, chiar dacă nu știm urmările și amploarea acțiunii israeliene în Gaza. Dar putem prevedea faptul că vor fi vânați, urmăriți și arestați sau uciși toți militanții și toți cei ce se revendică de la organizație. Și toți palestinienii implicați, într-o formă sau alta în acțiunile împotriva statului Israel. Lecțiile învățate vor veni în timp, dar un număr de elemente putem să le vedem sau să le anticipăm deja drept consecințe ale acțiunilor Hamas.Mai întâi, desigur, nu se schimbă elementele de bază ale securității și apărării în timpul crizei. Dar deconturile pentru eșecurile din cadrul prevenirii acestei operațiuni Hamas vor veni după încheierea operațiunilor de curățire a Israelului de militanți și de refacere a securității la granița cu Gaza, respectiv după operațiunea majoră din Fâșia Gaza, pe care o așteptăm. Că este vorba despre Armată, despre serviciile de informații sau despre poliție și apărarea civilă, peste tot vor avea loc evaluări interne și rezultatele se vor traduce prin revizuiri de tactici și schimbări de persoane. Breșa de securitate și surpriza sunt inacceptabile nu numai pentru un stat ca Israelul, întotdeauna în postura de a fi înconjurat de dușmani, nerecunoscut și vizat de atacuri interne și externe, dar și pentru orice alt stat.Dar poate discuția cea mai importantă va viza situația din Armată determinata de falia din societatea israeliană, dar și ruptura instituțiilor de forță cu Guvernul și extrema dreaptă. Desigur, dezbaterea va veni după clarificarea situației de securitate, dar e imposibil de evitat discuția privind încurajarea acțiunii Hamas de divergențele existente deja în Israel, de atacul la Justiție și văduvirea Armatei și serviciilor de informații de protecția pe care le-o oferea Curtea Supremă de Justiție. Desigur, atacul va avea o influență și asupra raportului de forțe intern. Va supraviețui Guvernul Netanyahu? O propunere pentru un guvern serios, de profesioniști, a venit deja din partea opoziției, un Guvern care să expulzeze extrema dreaptă din controlul pe care-l exercită asupra securității și apărării. Și să evite provocările deja văzute în colonii, care și ele au accentuat tensiunile și pot să fi grăbit, dacă nu să fi determinat acțiunea Hamas. Unii vor considera că războiul întărește Guvernul pe baza definirii dușmanului comun și a faptului că Israelul este în război. Disputele interne nu-și mai au locul. Alții, din contra, vor marșa pe ideea că, prin modul în care a gestionat situația, Guvernul actual Netanyahu a determinat acțiunea și este cel puțin co-responsabil față de cele întâmplate, deci trebuie să plece.Desigur, va reveni în discuție tema războiul lung, perpetuu și blestemul soluțiilor impuse. Al tentației de a distruge echilibrele și de a schimba situația de fapt prin forță. În cazul de față, de a continua colonizările și de a distruge ideea soluției celor două state, statuată internațional și consacrată la nivelul ONU. Și care dă o speranță și o perspectivă poporului palestinian. Absența acestei perspective impinge spre violență, spre tentația ultimei șanse, spre disperare și acțiuni necugetate.România este obligată să îmbrățișeze echilibrului strategic. Și pentru că abordarea este mai degrabă îmbrățișată de către partenerii europeni, și pentru că îndeamnă și susține soluția pașnică, care este cea mai la îndemână. Desigur, condamnarea acțiunilor Hamas este dincolo de orice dubiu. Dar, altfel, avem români în toate zonele Israelului, și la Sud, în jurul Fâșiei Gaza, și la Nord, în preajma Fermelor Shebaa și a Sudului Libanului, și în Fâșia Gaza, și în Cisiordania. Desigur, cei care doresc, trebuie repatriați, că sunt cetățeni români, că provin din familii mixte. Iar această perspectivă este de netăgăduit și reclamă înfrânarea de la poziții părtinitoare, prea entuziaste sau emoționale.În cazul războiului de agresiune pe scară largă al Rusiei în Ucraina, au apărut semnale foarte clare ale valorificării actualei situații de către Federația Rusă pentru a decupla sprijinul Occidental față de Kiev și deturnarea atenției. Pe de altă parte, avem de a face cu „sindromul războiului vechi”, respectiv criza veche din Ucraina riscă să fie acoperită în percepția publică de războiul mai nou ivit în Israel și Fâșia Gaza. Desigur, nu e același lucru pentru statele din Flancul Estic sau pentru decidenții implicați pe termen lung în evoluțiile din regiune, dar la nivelul publicului, evenimentele de sâmbătă aduc noi perspective pentru diversificarea războiului informațional rus măcar pe direcția acestei distrageri a atenției de la Ucraina și dirijarea ei în altă direcție, în Orientul Mijlociu.