„Pot să spun doar că, legal, exisă posibilitatea de formulare a unei căi de atac în oricare dintre dosarele guvernate de procedura în care ne-am aflat noi, deci există această posibilitate. Că investitorul o va urma sau nu, rămâne de văzut. Motivele ei sunt foarte limitative, iar din punctul de vedere al termenului, vom afla acest lucru în următoarele luni de zile dacă este formulată sau nu. Un risc trebuie acceptat, din punct de vedere legal, în absolut orice situaţie în care mai există aceste căi de atac. Acum, noi ceea ce considerăm este că hotărârea este o hotărâre care demonstrează că Tribunalul a înţeles foarte bine poziţia României. Dar este o hotărâre cu doi la unu. Adică o hotărâre în care doi arbitri au fost majoritari care au decis iar un arbitru a avut o altă opinie, care nu a fost în favoarea statului român. Şi atunci trebuie să avem această luciditate în a analiza situaţia şi a vedea că sunt nişte paşi următori care trebuie trataţi cu multă responsabilitate şi atenţie”, a declarat Crenguţa Leaua duminică seară, la Digi 24.
Avocata a precizat că dacă Gabriel Resources va formula acţiune în anulare împotriva Tribunalului Arbitral, acţiunea poate dura până la doi ani.
Crenguţa Leaua a precizat că aceeaşi echipă formată din casele de avocatură din România şi Elveţia a mai câştigat pentru statul român acţiune în anulare formulată de un investitor.
„Am trecut prin această experienţă, ştim că este un tip de procedură dificilă şi complexă, dar ştim şi că se poate câştiga de către stat, am mai câştigat-o deja”, mai spune Leaua.
Aceasta a precizat că nu poate detalia argumentele invocate în apărarea României, întrucât în acest moment decizia Tribunalului Arbitral nu a fost publicată încă.
„Pot prezenta esenţa ideii care a condus Tribunalul la admiterea poziţiei României şi respingerea cererii formulate de către investitorul străin şi care este aceea că România nu a încălcat prevederile tratatului de protecţie reciprocă a investiţiilor şi a respectat drepturile investitorului şi, în egală măsură, a dat prioritatea cuvenită legislaţiei interne şi procedurilor care trebuie respectate atât de investitorii străini, cât şi de cei români. Într-adevăr, a existat o pondere în apărarea pe care noi am formulat-o, a poziţiei societăţii. Este ceea ce se numeşte în dreptul internaţional licenţa socială, respectiv nu e suficient să ai doar un document semnat cu statul, care este un contract de licenţă, de exemplu, ci este necesar să obţii şi acceptul comunităţii umane în care te integrezi cu investiţia ta. Iar această acceptate socială, licenţa socială, în cazul de faţă noi am susţinut, în faţa Tribunalului arbitral, că nu a fost obţinută”, a adăugat avocata.
Aceasta a fost întrebată şi dacă ştie cum a ajuns la Guvernul României informaţia conform căreia România ar putea pierde procesul.
„Vă daţi seama că eu, ca avocat, nu pot să dezvălui absolut nicio dată, niciun fel de situaţie, (…) dar vă pot spune următorul lucru: orice persoană responsabilă – şi absolut toate Guvernele României în cursul timpului au abordat cu responsabilitate acest dosar – avea cum să-şi da seama şi era normal să se uite la riscul şi de a pierde acest dosar, pentru că dosarul a avut un risc mare, având complexitate foarte mare şi având valoare foarte mare”, a mai afirmat Crenguţa Leaua.
