Controversa „shaorma la teatru”. Ce spune eticheta și de ce putem mânca la cinema, dar nu și în sala de spectacol. „Trebuie să respectăm actul artistic”

Actorul Cristian Grosu a reclamat pe pagina sa de Facebook că în timpul piesei „Hamlet” în care a jucat săptămâna aceasta la Teatrul Național din Cluj, două doamne din primul rând au mâncat shaorma. Deranjat de gestul celor două, actorul le-a „apostrofat agresiv, le-a scos din sală”, potrivit unei postări a actriței Lorena Lupu pe blogul ei. Internetul s-a încins repede, părerile fiind împărțite. 

Libertatea a discutat cu specialistul în etichetă Adrian Murariu pentru a înțelege ce e permis și ce nu să facem la teatru.

Nu e primul caz de acest fel. În toamna anului trecut, la Festivalul „George Enescu” din capitală, a răsunat „simfonia” RoAlert în Sala Radio, după ce poliția a trimis un mesaj cu privire la dispariția unei minore, iar telefoanele celor din sală nu erau închise. 
În 2018, Grigore Leșe a întrerupt un concert din cauza faptului că cineva a intrat în sală după începerea interpretării, potrivit Adevărul. 
Tot în timpul piesei „Hamlet” s-a oprit și actorul Andrew Scott din Marea Britanie în 2017, după ce un om din sală și-a pornit laptopul, „uitând cum să se comporte”, a spus actorul, potrivit Sky News. 

„Pe când jucam Hamlet la TNC, două domnișoare (trecute) care stăteau în primul rând, chiar după începerea spectacolului, au început să mănânce shaworma (credeți-mă că nu e o glumă) cu de toate. Probabil au așteptat să se facă întuneric în sală… Pentru că personajul meu intra din sală printre spectatori, am reușit să le atrag atenția. În orice caz, gestul lor, gestul de a mânca într-o sală de spectacole mi se pare de un extrem prost gust. Nu mai vorbesc despre ținută, telefon mobil ș.a.m.d. Mi se pare mai mult decât corect să întrerupi un spectacol dacă spectatorii dau dovadă de prostie cronică”, este mesajul actorului Cristian Grosu de pe Facebook.

„Doamnele au confundat pur și simplu locul”

Specialistul în etichetă Adrian Murariu este de părere că cele două doamne nu au fost în contextul potrivit pentru a mânca shaorma: „Doamnele au confundat pur și simplu locul, pentru că mergem la teatru ca să ne bucurăm de un spectacol, de un act artistic, mergem la restaurant ca să mâncăm, mergem la cinema ca să ne bucurăm de un film, mergem la un concert ca să ne bucurăm de muzică”.

Actrița și scriitoarea Lorena Lupu vede evenimentul într-o altă lumină, după cum a scris într-o postarea de pe blogul ei: „Conduita spectatorului de teatru a evoluat mult de-a lungul istoriei. În teatrul elisabetan, spectatorul mânca, bea și urla în timp ce se urmărea piesa. E posibil ca toate rolurile vremii să fi fost jucate de bărbați pentru că publicul era necruțător și risca să arunce cu mizerii în tine dacă nu te plăcea”. 

„Noi, ca și participanți la un act artistic, trebuie să respectăm sau să acordăm respect și considerație efortului de a pune în scenă un act artistic, apoi, celor care au contribuit, la a pune în scenă acest act artistic. Dacă noi mâncăm în timp ce ne uităm la un astfel de spectacol, cu siguranță nu arătăm respect”, este de părere Murariu. 

Specialistul crede că în cazul unei foamete stridente, soluția este aceea de a lua o gustare înainte de spectacol: „În mod normal, când mergi în sala de spectacol, faci tot ce ai de făcut înainte de spectacol. Adică mergi la toaleta înainte sau în pauze, bei apă înainte sau în pauze, tocmai ca să nu deranjezi actul în sine”.

De ce mâncăm la cinema?

În episodul podcastului lui Adrian Murariu „Eticheta la teatru, spectacole, cinema, evenimente și pantalonii roz”, specialistul în etichetă Andrei Pop precizează că el mănâncă cu o oră-două înainte de astfel de evenimente, tocmai pentru a evita situații asemănătoare cu cea de la Cluj. 

Totuși, există circumstanțe când putem viziona ceva și mânca în același timp: la cinema. 

„La cinema, produsul în sine este creat de cei care au acest business să te bucuri de film și să ai o gustare – popcorn, nachos, o ciocolățică și o băutură. E mai degrabă o gustare, nu e o masă”, precizează Murariu.

„Vrei să ții de spectatorul care, după o zi de muncă, cu shaorma în brațe, vine totuși să te vadă pe tine”

Totuși, nici la cinema nu ar fi potrivit să mâncăm shaorma, mai spune el. „E la fel de nepotrivit să mănânci shaorma la cinema pentru că organizatorii acelei săli nu vând shaorma. Deci ar fi fost la fel de eronat, de greșit, să mănânce shaorma la cinema”.

Reacția actorului i se pare lui Murariu una justificată: „Pentru acel moment artistic, ca noi să fim delectați, ei se pregătesc foarte mult. Convenția socială este ca participanții, pe lângă faptul că plătesc bilet, pentru că și asta este o formă de a susține respectivul artiști, sunt și respectuoși în timpul actului artistic și acordă respect și îl lasă să se desfășoare, așa cum trebuie, astfel încât el să dea cea mai bună performanță”.

În schimb, actrița Lupu este de părere că spectatorilor le trebuie lăsat mai mult spațiu de a se simți bine: „Azi, când artele clasice sunt în război direct pe atenția publicului cu serviciile de streaming (film și muzică) și cu jocurile video, eu zic că vrei să ții de spectatorul care, după o zi de muncă, cu shaorma în brațe, vine totuși să te vadă pe tine, în loc să se relaxeze la un Netflix, unde prețul unui bilet de teatru îi oferă entertainment pentru toată luna. În loc să-l scoți în șuturi și să te asiguri că ăla nu va mai intra ever într-o sală de spectacol, ce ai zice să improvizezi cu acest accident extrem de fertil pe care ți l-a pus viața în cale?”.

Adrian Murariu amintește o serie de reguli ale bunelor maniere în ceea ce privește teatrul:

Participanții să nu întârzie;
Hainele să fie lăsate la garderobă;
Mersul la toaletă, mâncatul și băutul să se facă înainte de începerea piesei;
Telefonul să fie pus pe mod avion sau închis complet;
Așezarea la loc se face înaintând pe rând cu fața la cei care stau deja pe scaune și cu spatele la scenă, ori perpendicular cu scena și rândul;
În timpul spectacolului să nu se schimbe locurile;
Conversațiile, dacă există, să fie scurte și în șoaptă;
La finalul spectacolului să nu se strige sau fluiere, aprecierea putând fi arătată prin aplauze și exclamații de tipul „Bravo”;
Vestimentația să fie una decentă, mai atent aleasă în cazul unei piese jucate la un teatru național.