Miniştrii  de Finanţe ai UE au adoptat un ”nou cadru de guvernanţă economică care garantează stabilitatea şi creşterea”, salută pe X preşedinţia spaniolă a Consiliului European.

Another historic landmark under ! has agreed on a new Economic governance framework that ensures both stability and growth, with rules that are:

 Balanced
 Realistic
 Fit for present and future challenges

— Presidencia española del Consejo de la UE (@eu2023es)

Această reformă vizează să modernizeze Pactul de Stabilitate, un fel de ”consiliu bugetar” înfiinţat la sfârşitul anilor ’90, care limitează deficitul administraţiilor publice ale fiecărui stat membru la 3% din PIB şi datoria la 60% din PIB.

Ea le va permite ajustări mai puţin brutale ţărilor aflate în dificultate.

Noul text confirmă aceste praguri, dar face mai flexibilă şi mai realistă ajustarea cerută statelor UE în cazul unor deficite excesive.

Pactul, considerat prea drastic, nu a fost niciodată respectat.

”(Un) acord istoric!”, exclamă pe X ministrul francez al Finanţelor Bruno Le Maire.

”Acest acord prevede reguli bugetare care încurajează reformele, care lasă o marjă de manevră pentru investiţii şi care sunt adaptate situaţiei specifice a fiecărui stat membru (UE)”, subliniază omoloaga sa irlandeză Sigrid Kaag.

De-acum, ”regulile trebuie să ăfie mai bine respectate, ceea ce fost adesea o problemă în trecut”, subliniază ea.

Acordul a fost făcut posibil după o apropiere, pecetluită marţi, între Franţa şi Germania, aflate mult timp pe poziţii contrare în acest subiect.

Ţările îndatorate din sudul Europei, ca Franţa, insistau asupra unor flexibilităţi suplimentare, în vederea protejării investiţiei necesare în tranziţia verde şi cheltuielile militare declanşate de invazia Ucrainei de către Rusia.

Invers, ţările ”frugale” din nord, aliniate în spatele Germaniei, cereau constrângeri în vederea atingerii unei dezîndatoriri efective în întreaga UE.

Timpul presa în vederea unei închideri a dezbateriolr.

Pactul de Stabilitate a fost dezactivat de la începutul lui 2020, în vederea evitării unei prăbuşiri a activităţii economice afectată de pandemia covid-19, iar apoi de Războiul din Ucraina.

El va fi reactivat la 1 ianuarie.

Lipsa unui acord asupra noilor reguli până la această dată ar fi afectat credibilitatea UE pe pieţele financiare.

Cei 27 speră acum să încheie procesul legislativ, până la alegerile europene din iunie, asupra acestui text, care urmează să fie negociat cu Parlamentul European (PE).

Proiectul acordului prevede reguli mai adaptate situaţiei particulare a fiecărei ţări.

Traiectoriile bugetare urmează astfel să fie mai realiste şi mai bine aplicate.

ATINGEREA ”OBIECTIVELOR DE INVESTIŢII”

Concret, Bruxellesul propune ca statele să-şi prezinte propriile traiectorii de ajustare pe o perioadă de cel puţin patru ani, pentru a-şi asigura sustenabilitatea datoriei.

Eforturile de reformă şi investiţii vor fi recompensate prin posibilitatea de a prelungi această perioadă de ajustare bugetară până la şapte ani, pentru ca ea să fie mai puţin brutală.

Pilotarea va viza mai ales evoluţia cheltuielilor, un indicator considerat mai pertinent decât deficitele, care pot fluctua în funcţie de nivelul creşterii economice.

În vederea satisfacerii Germaniei, se prevede ca toate ţările cu deficit excesiv să fie obligate la un efort minimum de reducere a raţiei deficitului cu 0,5 puncte procentuale pe an.

Parisul a obţinut de la Berlin o relaxare a acestui efort în perioada 2025-2027. În această perioadă se va ţine cont de creşterea costului datoriei legată de dobânzi mari.

”Această flexibilitate tranzitorie ne va permite să ne atingem obiectivele de investiţii”, subliniază Ministerul francez al Finanţelor.

În afară de această procedură cu privire la deficite excesive, Germania a obţinut adăugarea unui obiectiv de deficit public structural (în afara inmpactului contextelor) de 1,5% din PIB de la toate statele membre, în vederea păstrării unei marje de securitate faţă de plafonul de 3%.

În vederea atingerii acestui obiectiv, se va cere o ajustare de cel puţin 0,4% din PIB pe an, care poate fi redusă la 0.25% în cazul unor reforme şi investiţii.

În plus, datoria va trebui să scadă cu o medie de un punct procentual pe an, pe o perioadă de patru până la şapte ani.

Spre deosebire de fostele reguli, ”obiectivul deficitului este mai puţin constrângător, ritmuul în vederea atingerii lui este mai progresiv şi recompensează investiţiile”, subliniază Parisul.