Ce au distrus ruşii, vor reconstrui italienii. Istoria zbuciumată a Catedralei din centrul Odesei

Ce au distrus ruşii, vor reconstrui italienii Catedrala Schimbarea la Faţă din centrului oraşului Odesa are o istorie zbuciumată, în noaptea de duminică fiind distrusă pentru a doua oară de ruşi. Italia şi-a asumat obligaţiunea ca după terminarea războiului să restaureze catedrala, pe care odesiţii o mai numesc şi „inima Odesei”.Distrusă în perioada lui Stalin
Ce au distrus ruşii, vor reconstrui italienii Catedrala originală a fost deschisă la începutul secolului al XIX-lea. A fost demolată sub dominația sovietică. După aceasta templul a fost imposibil de reconstruit dup forma originală. Vechea biserică a fost distrusă în epoca lui Stalin ca „neavând valoare arhitecturală” și a fost restaurată în anii 2000 din banii „întregii Odese”.Istoria catedralei a început odată cu întemeierea Odesei, în 1794. În procesul de sfințire de către Mitropolitul Gavriil al orașului însuși, pe Piața Catedralei a fost sfințit și un loc pentru construirea viitorului templu. Prima piatră a fost pusă un an mai târziu.La fel ca multe clădiri din Odesa din acea vreme, templul a fost proiectat de arhitectul italian Francesco Frapolli. Catedrala a fost finalizată și sfințită în 1808. Pentru podele a fost folosită piatră locală, podeaua a fost amenajată cu marmură ușoară. Apoi, în 1837, la oarecare distanță de templu, a apărut o clopotniță după proiectul fratelui mai mic al lui Francesco, Giovanni Frapolli. Împreună cu crucea, înălțimea ei a ajuns la 72 de metri.Nouă ani mai târziu, arhitectul din Sankt Petersburg Deolaus-Heinrich Heidenreich a creat partea de mijloc a templului – trapeza, care lega catedrala de turnul clopotniță. Astfel se explică forma alungită a clădirii – dimensiunile sale în termeni de 90 pe 45 de metri.Reacţia UNESCO
Centrul Odesei a fost inclus în Lista Patrimoniului Mondial cu șase luni înainte de atac, la 25 ianuarie 2023. Procedura a fost efectuată într-o manieră accelerată din cauza ostilităților armatei ruse.Actualul bombardament a fost condamnat ferm de UNESCO, promițând că va trimite o misiune în oraș pentru o evaluare preliminară a pagubelor. După cum notează organizația, bombardamentul din noaptea de 23 iulie este un act de agresiune care a avut loc la doar câteva zile după atacurile anterioare care au afectat teritoriile acoperite de Convenția Patrimoniului Mondial.Potrivit UNESCO, în timpul bombardamentului din 20 iulie, trei muzee au fost avariate, inclusiv muzeele arheologice, maritime și literare. Toate sunt marcate cu Scutul Albastru, emblema Convenției de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat.Distrugerea deliberată a obiectelor culturale poate fi echivalată cu o crimă de război. Acest lucru este recunoscut, printre altele, prin Rezoluția 2347 din 2017 a Consiliului de Securitate al ONU, din care face parte şi Federaţia Rusă.Atacul cu rachetă a distrus practic catedrala. Dar multe relicve au fost salvate. Italia va ajuta la restaurarea templului în Ucraina Ansamblul Catedralei Schimbarea la Față este cea mai mare clădire religioasă din sudul Ucrainei și cea mai mare biserică ortodoxă din Odesa. Aparține Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Moscovei.Distrugerile din interiorÎn timpul bombardamentului, în catedrală erau trei persoane, toate rămânând în viaţă. Imediat după lovirea obuzului, în clădire a izbucnit un incendiu: partea din ea în care se vând icoane și lumânări a luat foc. Despre asta a vorbit arhidiaconul Andrei Palciuk, care slujește în catedrală de mai bine de 15 ani. El a ajuns la templu noaptea după atac și a filmat mai multe videoclipuri cu urmările atacului. Într-unul dintre videoclipuri, Palciuk spune că „racheta a lovit partea dreaptă a templului”. La sfârșitul acestui videoclip, locul loviturii este clar vizibil – capela în cinstea Sfântului Petru.În catedrală se afla şi Icoana Kasperovskaia a Maicii Domnului, considerată ocrotitoarea Odesei. Dimineața a fost scosă de sub dărâmături: geamul de protecție a fost spart, au apărut crăpături în partea superioară a cadrului, placa de icoană a fost acoperită cu praf, dar fața în sine a supraviețuit. Palcik menționează că, pe lângă icoană, de sub dărâmături au fost scoase și alte relicve preţioase, dar şi bucăți de mozaicuri, care au căzut de pe pereți.