Cazul Gheboasă și un precedent periculos pentru libertatea de expresie. De ce nu e treaba jandarmeriei să curețe versurile artiștilor

Din 2018, de când a intrat în vigoare legea care sancționează hărțuirea stradală, în România au fost între 1.800 și 2.500 de plângeri pe an. În primii trei ani, polițiștii au dat un total de 18 amenzi, la nivel național. Aceasta este țara în care jandarmeria amendează un muzician pentru versuri obscene. 

În 2021, polițiștii au înregistrat 2.500 de plângeri pentru diferite forme de hărțuire stradală, dintre care 37 cazuri pe hărțuire sexuală. S-a dat o singură amendă contravențională. 

Practic, în 2023 s-au dat la fel de multe amenzi pentru versurile unui cântec câte se dăduseră în 2021 pentru hărțuirea stradală: una.

Dar să focalizăm pe Cluj, orașul în care a avut loc cazul Gheboasă, intens discutat în ultima vreme pe rețelele sociale. Presa locală a scris despre cum un bărbat a hărțuit în jur de un deceniu femei din oraș, fără ca forțele de ordine să intervină. Studentele s-au plâns că poliția le trata cu dezinteres plângerile.

„Am fost la o secție și degeaba, mi s-a spus că dacă nu s-a întâmplat nimic (în afară de urmărire, n.r.), nu au ce să facă, maxim ce i se poate întâmpla o amendă și mi-a fost frică să merg mai departe deoarece mi s-a spus că va ști din partea cui o să fie și voiam să nu fiu urmărită”, povestea una dintre fete. 

Așa arată contextul în care un artist este amendat de jandarmerie pentru cuvintele vulgare din versurile sale. E facil de observat că jandarmeria ia măsuri strict ca urmare a inflamării spiritelor în social media și în mass-media tradiționale. Autosesizarea e doar o reacție la supradiscutarea subiectului. Este în același timp o măsură absurdă, pentru că: 

1. Jandarmii îl acuză pe Gheboasă de „proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora”. Doar că el nu s-a dus să înjure profesorii într-o școală sau doctorii dintr-un spital. Era pe o scenă unde au venit să-l asculte oamenii care își doreau să facă asta. Cânta pentru un public, care a venit la concertul lui, știind bine ce versuri au piesele.

2. Ce liniște publică să tulburi la un festival?

3. În același festival au fost și artiști ca Paraziții sau Puya, al căror repertoriu include piese cel puțin la fel de dense în obscenități și cuvinte derogatorii la adresa femeilor (și nu numai). Jandarmeria nu a sancționat însă pe niciunul din acești artiști. Ceea ce ridică și semne de întrebare privind selecția versurilor pe care jandarmii au considerat că sunt îndreptățiți să le judece. E oare întâmplător că a fost scos în evidență, de fiecare dată, artistul rom: atât în discuțiile de pe Facebook, cât și în reacția instituțională a Jandarmeriei? 

Este adevărat că versurile lui Gheboasă conțin și cuvinte obscene, și un sexism în tușe groase (prin, de pildă, imagini care obiectifică femeia). Dar nu e treaba jandarmeriei să curețe muzica de versuri obscene și/sau de misoginie. Ca orice formă de artă, și muzica trap ar trebui să fie liberă și scutită de eforturile de sterilizare a discursului. Iar versurile nu se schimbă oricum cu vârâtul pumnului în gură.

Un scandal similar, rezolvat prin presiunea publică. Și o mamă

Jandarmii din Cluj au făcut și o sesizare la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care va trebui astfel să discute cazul. Instituția nu are cel mai bun istoric în judecat spețe similare implicând acte artistice. În 2019, membrii CNCD au decis să sancționeze cu amendă Asociația Pride România pentru o piesă de teatru în care actorii mâncau slană cu ceapă pe o ceea ce părea a fi o icoană cu chipul lui Iisus.

Există însă alternative mult mai firești la ceea ce se întâmplă în aceste zile. Un exemplu vine din reggaeton, un gen care are multe în comun cu trapul, inclusiv conținutul sexual explicit din multe cântece și popularitatea covârșitoare din ultimii ani.

În toamna lui 2021, o colaborare între artistul columbian J Balvin și artista dominicană Tokischa a stârnit un scandal cu acuzații de sexism și rasism. Nu atât versurile, cât videoclipul piesei „Perra” („Cățea”) au declanșat un scandal imens în Columbia. Clipul lansat în septembrie 2021 arăta femei de culoare ținute în lanț, ca niște căței. Reacțiile oamenilor au fost foarte puternice. A intervenit și Marta Ramirez, vicepreședintele și ministrul de externe al țării, catalogând versurile ca „sexiste, șovine și rasiste”.

La vremea aceea, și mama lui Balvin a declarat pentru un post de știri columbian că și-a certat fiul pentru cântec. „Când am aflat, l-am sunat [și l-am întrebat]: Unde este Josésito pe care îl știu eu?”. a declarat Alba Mery Balvin pentru Cosmovisión. „Acest cântec nu este… nici nu știu ce să spun. Nu l-am văzut pe José al meu nicăieri”.

La scurt timp după această reacție a mamei sale pe lângă miile de reacții de indignare din partea fanilor, J Balvin a eliminat videoclipul, iar o săptămână mai târziu, și-a cerut scuze femeilor și populației de culoare. Dar și mamei sale. 

Cum a explicat actul artistic autoarea piesei „Cățea”

Tokischa, cea care a scris de fapt piesa (întâmplător și ea o femeie de culoare), și-a prezentate la rândul ei scuzele într-un interviu acordat revistei Rolling Stone, încercând totodată să explice ce a stat la baza imaginilor. „A fost foarte conceptual. Dacă tu, în calitate de creator, ai un cântec care vorbește despre câini, vei crea acea lume”, a spus ea.

Înțeleg interpretarea pe care au avut-o oamenii și îmi pare sincer rău că oamenii s-au simțit jigniți. Dar, în același timp, arta este expresie. Este crearea unei lumi.

Raymi Paulus, regizorul videoclipului, a adăugat că videoclipul a fost gândit ca o „reprezentare satirică” a „multiplelor contexte ale cuvântului perra”, precum și a vieții în cartierele sărace din Republica Dominicană și a modului în care oamenii sunt văzuți în societate.

Unde e de fapt mai multă nevoie de jandarmi

Chiar dacă artiștii și-au apărat intențiile, în cele din urmă au decis să renunțe la videoclip, ca urmare a recepției. Nu a fost nevoie de nicio amendă și de nicio instituție. Reacțiile ascultătorilor au dictat această autocenzură.

O societate sănătoasă n-are nevoie nici de amenzi, nici de dosare penale pentru versurile unei melodii sau conținutul unui clip. (Ba mai mult, dacă începem cu așa ceva, se creează un precedent periculos pentru libertatea de expresie și poate fi începutul unei pante descendente.)  Și cu siguranță nu e nevoie de jandarmi care să curețe selectiv versurile din spațiul public. Timpul lor ar fi mai bine investit, de exemplu, în protejarea femeilor – și în general a cetățenilor- care devin victime ale hărțuirii stradale.