Când a ajuns pe frontul din Ucraina, Pavel Filatiev, un soldat din forţele de asalt ale armatei ruse, nu ştia dacă participă la o încăierare sau luptă în al Treilea Război Mondial.
Un soldat din forţele de asalt ale armatei ruse dă carțile pe față.
La aproape un an distanță, refugiat la Paris, bărbatul își spune povestea în cartea „Zov”, publicată recent, informează EFE, citată de Agerpres.Această carte autobiografică având subtitlul „Un Soldat rus care a spus ‘nu’ războiului din Ucraina” a devenit prima şi până acum singura cronică directă de acest tip despre invazia rusă din Ucraina, scrisă din tabăra disidenţei ruse.Filatiev vorbeşte despre un an 2022 în care a petrecut două luni în Ucraina fără să ştie cu adevărat dacă lupta împotriva NATO, împotriva Ucrainei, împotriva mercenarilor sau a naziştilor. Filatiev vorbeşte şi despre întoarcerea în Rusia, cu un concediu medical, unde s-a trezit într-o societate în care propaganda scrisese o poveste complet diferită de ceea ce trăise el pe front.În cele din urmă, fostul soldat a fugit din ţară şi s-a refugiat la Paris, unde aşteaptă acum – fără slujbă şi fără casă – răspunsul Franţei la solicitarea pe care a făcut-o pentru a obţine azil politic. În aşteptarea unei clarificări a situaţiei sale, Filatiev s-a decis să scrie tot ceea ce a trăit în Ucraina în cartea „Zov”.„Pe parcursul lunilor decembrie (2021), ianuarie şi prima jumătate a lunii februarie 2022, acel şantaj pe care l-a încercat (preşedintele rus Vladimir) Putin la adresa ţărilor europene şi al Statelor Unite îmi părea ca un ‘zgomot de arme’”, îşi aminteşte Filatiev, într-un interviu acordat EFE prin Zoom, pentru a nu dezvălui locul în care se află în prezent, de teamă să nu sfârşească precum alţi duşmani faimoşi ai Kremlinului, otrăviţi cu poloniu sau morţi în circumstanţe stranii. „Am crezut că aici se va opri totul, că va fi o demonstraţie de forţă: capacitatea unei armate formate din 200.000 de militari de a se concentra la frontiera cu Ucraina şi, în acest fel, de a pune presiune pe politicienii ucraineni şi pe Occident (…) Nici în visele mele cele mai urâte nu-mi imaginam că de fapt (Rusia) invada Ucraina”, explică Filatiev, cu ajutorul lui Andrei Kozineţ, traducătorul în limba spaniolă al cărţii „Zov”.El însuşi era unul dintre cei 200.000 de militari pe care – în faţa lumii şi a societăţii ruse – Kremlinul îi prezenta drept o puternică maşinărie militară. Însă, în spatele uşilor închise, în afara faptului că erau total dezinformaţi în legătură cu adevărata lor misiune, precaritatea şi lipsa inclusiv a truselor de prim ajutor şi a raţiilor alimentare erau de fapt realitatea de zi cu zi a militarilor ruşi.Un soldat spune că se fura tot și se vindea”
„Chiar şi în timpuri de pace, înainte de a începe războiul, armata rusă era complet mâncată de corupţie, se fura tot, tot ce se putea fura, se fura şi se vindea”, susţine el. „Ceea ce este curios este felul în care aparatul de propagandă rus reuşise să convingă lumea întreagă şi propriul popor – şi chiar a ştiut cum să facă acest lucru – că era vorba doar despre cele mai mari şi mai bine pregătite manevre militare din lume. La aşa ceva chiar că sunt artişti”, consideră Filatiev.Aflat deja pe câmpul de luptă, Filatiev – născut în 1988, în Volgodonsk – spune că nu a reuşit niciodată să-i vadă pe ucraineni ca pe nişte duşmani, deşi a fost soldat profesionist şi s-a înrolat pentru a-i călca pe urme tatălui său.În cartea sa, Filatiev descrie imposibilitatea de a simţi ostilitate atunci când a intrat în contact cu primul prizonier ucrainean. Datorită similitudinilor fizionomice, a modului de a se îmbrăca şi a obiceiurilor atât de apropiate ale celor două naţiuni, pentru Filatiev era ca şi cum „i-ar fi văzut pe compatrioţii săi ruşi civili, fugind din căminele lor, fugind de război”.Suferă de disonanţă cognitivăRănit la un ochi, Filatiev s-a întors în Rusia după două luni. Aici, s-a confruntat cu o societate care ignora cu desăvârşire realitatea invaziei.„Sufăr de un fel de disonanţă cognitivă. Nu înţeleg ce se tot spune la televizor, pentru că se vorbeşte despre o operaţiune specială, de denazificare, de demilitarizarea Ucrainei, că (ruşii) vor trece prin ei (ucraineni) ca prin brânză, că este un război împotriva regimului nazist ucrainean… Nu avea nimic de-a face cu ceea ce văzusem eu pe frontul de luptă. Şi, evident, tehnicile de manipulare ale soldaţilor şi ale populaţiei civile sunt diferite. Pe soldaţi trebuie să-i motivezi, iar populaţia civilă trebuie liniştită”, detaliază el.Cât despre ce urmează să se întâmple mai departe, Filatiev crede că a face pronosticuri este ca şi cum ai ghici „în zaţul de cafea”, însă exclude posibilitatea ca Putin să se aşeze de bunăvoie la masa dialogului, dat fiind că, în opinia sa, preşedintele rus a început războiul pentru a evita ca popularitatea sa „să cadă în picaj”.Filatiev crede totuşi că cele două armate au ajuns la un nivel de „paritate” în care va fi mult mai dificil să se înregistreze progrese semnificative, cu excepţia cazului în care intră în joc factori externi, dacă Putin ajunge „pe lumea cealaltă” sau dacă Rusia decide să folosească armamentul nuclear.