La Cluj se nasc periodic discuții aprinse pe marginea costului și calității vieții. Recent, ținta dezbaterilor a fost pusă pe prețul langoșului. Libertatea a făcut o mică incursiune pe piața celebrelor gogoși cu brânză și smântână.
În centrul orașului se organizează târguri în preajma datelor importante din calendar. De la Crăciun, lumea discută despre nesăbuința comercianților de a fixa la 20 de lei prețul unui langoș.
În aceste zile s-au amplasat din nou tarabele în Piața Unirii, de data asta pentru o nouă venire a primăverii. S-au întors și langoșii pentru a reaprinde polemica la „Târgul Tradiții de Primăvară – Sărbătorește românește”, care va ține până pe 12 martie.
O plăcintă, chiar la botul calului lui Matia Corvin, costă între 15 și 20 de lei. Rolls-Royce-ul langoșilor din centru e cel echipat cu smânână, cașcaval și câteva felii de șuncă. E concurat de cel numit Cioco-Frutti, cu ciocolată, banane, ananas și fructe de sezon. Se vând la taraba La Jupânu, care mai comercializează vin cald, la 10 lei, ceai și cafea, la 5 lei. „Jupânului” îi merge bine, la standul său e coadă.
„Dacă ați ști cât plătim noi pe cazare și chirie în Cluj”
Magnetismul langoșilor atrage clienți și la o altă căsuță aflată la câțiva metri mai încolo. Gogoașa garnisită costă 15 lei, cineva protestează. „Dacă ați ști cât plătim noi pe cazare și chirie în Cluj, poate că ați înțelege”, caută înțelegere una dintre vânzătoarele de la stand. „Cu ce să fie?”, revine la langoșii ei. Cu de toate, i se răspunde. „Misiunea noastră e să fiți dumneavoastră mulțumiți”, încheie.
Închirierea unei căsuțe în Piața Unirii, pentru cele 17 zile de târg, costă 5.000 de lei, conform stiridecluj.ro. Organizatorul târgului a închiriat spațiul de la Primărie, după care a fixat o taxă pentru comercianți.
Și-n Piața Avram Iancu sunt tarabe unde se vând mărțișoare, dar și o rulotă pe care scrie mare: Cafea, Hotdog, Langoș. E parcată la câțiva metri de soclul celebrei statui din Cluj. Privit din lateral, Crăișorul Munților pare că se întinde după o plăcintă caldă. Clienți nu prea sunt însă, deși langoșul e „doar” 10 lei. Proprietarul fumează și stă la povești cu comercianții vecini.
„Și-a construit un imperiu din vânzarea langoșilor”
Taximetriștii din Cluj cred în magia langoșului. Unul povestește că un consătean de-ai lui a început în primii ani de după Revoluție o afacere cu plăcinte, la o mică gheretă din cartierul Mănăștur. Lumea a râs, că doar nu „vindea lingouri de aur”. Și uite că „a construit un imperiu, pornind de la 10 kile de făină și un bidon de ulei”.
„Una întruna a vândut langoși. Acum are cea mai mare vilă din sat și alte afaceri”, povestește șoferul.
A auzit că un fost deputat a făcut recent o comparație între prețul langoșului la Reșița și cel de la Cluj. Își cumpărase unul simplu, în Banat, cu doar 1,5 lei. Șoferul propune să se dea o lege a langoșului, care să-l protejeze de speculanți.
„O afacere trebuie să aibă și ceva suflet”
Oprește la intrarea în piața de flori din Mihai Viteazul. Aici e o gheretă unde langoșul costă 5 lei. E afișat și un anunț de angajare, cu mențiunea că CV-urile se depun personal și că se lucrează și duminica.
Patronul afacerii e un sirian stabilit de 40 de ani în România. Mahmoud a venit la facultate în Cluj, pe vremea lui Ceaușescu, și vinde plăcinte de un deceniu. A ridicat recent prețul cu un leu, din cauza facturilor la curent. Crede că un langoș nu poate costa nici 20 de lei, nici 15, nici măcar 10.
„Trebuie să ai milă și de oameni, o afacere trebuie să aibă și ceva suflet. Prețul corect e 5 lei. Cu 6 ar fi foarte-foarte bine, cu 4 mai puțin bine. Eu am făcut media. Așa acoperim și curentul, și salariile. Toată lumea-i mulțumită și nu ne zgârcim nici la materia primă. Lucrăm frumos, curat, cu suflet, cum v-am spus”, povestește Mahmoud.
Am văzut că-n centru sau în Parcul Central e 20 de lei. Dar la ce, nu știu! Nu știu ce poate să pună”
Mahmoud, comerciant:
Sirianul a fost contemporan cu transformarea orașului de pe Someș. „Oraș frumos, puterea financiară e bună. Dar nici nu trebuie să profiți de oameni, că toți au greutăți. Fiecare a băgat și a ridicat prețurile cum a vrut. Plătești chirie lunară, de acord, dar nu poți să-ți propui să o scoți într-o singură zi”.
E întrerupt de o femeie care-i cere bani să-și ia o pâine. „Du-te și ia-ți o plăcintă! Cât e o plăcintă?”, o întreabă sirianul. „4 lei!”, vine răspunsul. „5 lei, așa am auzit”, rectifică afaceristul și-i întinde o bancnotă.
„Sunt mulți factori ca să scoți un langoș de calitate”
Regele autoproclamat al langoșului e la 25 de kilometri de centrul Clujului, în Căpușu Mare. Soții Iancu au o afacere aici, cu o dublă componentă: o spălătorie auto și un loc unde vând langoși și mici, numit La Langoș, amplasate la DN1. Au deschis în 2018, când un langoș costa 2,5 lei. Acum a ajuns la 6 sau 7 lei.
Victor Iancu povestește că a aruncat câteva sute de kilograme de aluat până a găsit rețeta celui mai bun langoș din zonă. „La noi s-a experimentat din moși-strămoși. S-o făcut pâine la cuptor, și plăcintă. Există însă multe secrete și la langoș. Cum îl frămânți, cât de vârtos, câtă apă pui. Să nu ieie ulei mult. Avem așa: brânză-smântână, brânză-smântână-usturoi, varză, gem, finetti. 6 lei în momentul de față, 7 lei cel cu finetti, că s-o scumpit de 5 ori în ultimul an”, spune Iancu.
„Langoșul e cu componentul la suprafață, plăcinta e cu componentul la interior”, explică diferența. „Făina e ingredientul principal, mai sunt zahărul, sarea și drojdia. Prepararea unui langoș e și nu e mare lucru. Sunt mulți factori ca să scoți un langoș de calitate. Un langoș de calitate nu trebuie să fie nici prea dospit, nici prea nedospit, depinde și ce ulei folosești. Eu merg pe Spornic profesional, floarea soarelui”.
Langoșul a fost un concept în sine, nu neapărat că vine omul la spălătorie. Mai mult pentru trecători, din București, Sibiu, mari consumatori. Îndrăgesc foarte mult langoșul, mai ales Bucureștiul.
Victor Iancu, patron La Langoș:
Fotografii: Valentin Șchiopu
