Prim-ministrul interimar Najib Mikati a decis joi să nu se treacă la ora de vară în ultimul weekend din martie – aşa cum se întâmplă de obicei în Liban, Europa şi alte regiuni -, ci ca ora săx fie schimbată pe 20 aprilie.

Deşi nu a fost dat niciun motiv pentru decizie, aceasta a fost văzută pe scară largă ca o concesie pentru musulmani, permiţând celor care respectă luna sfântă a Ramadanului să-şi întrerupă postul din timpul zilei în jurul orei 18:00 mai degrabă decât ora 19.00.

Dar influenta biserică maronită din Liban, cea mai mare biserică creştină din ţară, a anunţat că nu va respecta decizia, spunând că nu au avut loc consultări sau consideraţii privind standardele internaţionale.

Biserica şi-a modificat ora, iar alte organizaţii creştine, partide şi şcoli au anunţat planuri similare.

Ministrul Educaţiei, Abbas Halabi, a mai spus că şcolile vor funcţiona  de duminică la ora de vară – împotriva deciziei guvernului.

Între timp, instituţiile şi partidele musulmane păreau să rămână la ora de iarnă, amplificând diviziunile într-o ţară care a fost zguduită de un război civil în perioada 1975-90 între facţiunile creştine şi musulmane şi unde locurile din Parlament sunt alocate pe secte religioase.

Întreprinderile şi organizaţiile media, inclusiv două dintre principalele canale de ştiri din Liban – LBCI şi MTV – au anunţat că vor trece şi ele la ora de vară.

”Libanul nu este o insulă”, a spus LBCI într-un comunicat.

Alţii au încercat să se adapteze. Transportatorul naţional libanez Middle East Airlines a declarat că ceasurile sale vor rămâne la ora de iarna, dar îşi va ajusta orele de zbor pentru a fi în conformitate cu orarele internaţionale.

Duopolul de telecomunicaţii de stat a trimis mesaje clienţilor în care îi sfătuiau să seteze manual ora pe dispozitivele lor, în cazul în care ceasurile ar fi mers automat înainte.

Mulţi au spus că potenţialul haos este emblematic pentru decenii de guvernare eşuată a unor lideri care au condus Libanul într-o criză financiară din 2019 despre care Banca Mondială a spus că a fost ”orchestrată” de elite.

”Ei creează probleme pentru a adânci diviziunea dintre musulmani şi creştini… cei de la putere sunt cei care beneficiază de disputele popoarelor”, a spus Mohamed al-Arab, stând în stradă cu prietenii săi din Tariq al-Jdideh, zonă din Beirut unde predomină musulmanii suniţi.

”TIMPUL MUSULMAN SAU CREŞTIN?”

Prim-ministrul interimar Mikati, un sunit, a anunţat decizia după o întâlnire cu preşedintele Parlamentului şiit Nabih Berri, care a insistat în mod repetat asupra schimbării, potrivit unui video al întâlnirii publicat de postul local Al-Jadeed.

”În loc să fie ora 7, lăsaţi să rămână ora 6 de acum până la sfârşitul Ramadanului”, a spus Berri în clip.

În timpul întâlnirii, Mikati a fost văzut răspunzând că cererea nu este posibilă pentru că ar cauza ”probleme”, inclusiv la programarea zborurilor.

Dar, mai târziu în acea zi, Mikati a anunţat decizia de a rămâne La ora de iarnă.

Biroul său a declarat sâmbătă seara că decizia este ”o procedură pur administrativă” căreia i se dă ”o întorsătură sectantă odioasă”.

Un purtător de cuvânt al biroului premierului a declarat că nu a avut un comentariu imediat asupra raţionamentului din spatele deciziei sau asupra reacţiei care a rezultat.

Ministrul interimar al justiţiei Henry Khoury, un creştin, i-a cerut lui Mikati, într-o declaraţie de sâmbătă seara, să inverseze decizia, în prima obiecţie din cadrul cabinetului.

Khoury a spus că decizia ”a încălcat principiul legitimităţii” şi a provocat divizări în societatea libaneză şi pe linii religioase într-un moment în care Libanul se confruntă deja cu crize multiple.

La o cafenea din Beirut, sâmbătă seara, un jurnalist Reuters a auzit un client întrebând: ”Veţi respecta ora creştină sau musulmană începând de mâine?”

Unii utilizatori de Twitter au distribuit o înregistrare veche a celebrului compozitor şi muzician libanez Ziad Rahbani, vorbind despre ora de vară.

”În fiecare an, înaintezi ceasul cu o oră şi ne ţii înapoi cu 10 ani. Ar trebui să fii atent şi la ani, nu doar la oră”, spune el, adresându-se politicienilor libanezi.