Impardonabil gest față de memoria lui Iuliu Maniu la 150 de ani de la nașterea acestuia și 70 de ani de la deces

Statuia din Piața Ștefan Cel Mare din Cluj-Napoca, dedicată marelui om politic Iuliu Maniu a fost îndepărtată de pe soclu. Demersul are loc în contextul în care primăria clujeană realizează lucrări de modernizare a zonei.

Finanțatorul monumentului, academicianul Emil Burzo s-a declarat șocat de demersul municipalității. „Sunt şocat că au dărâmat statuia lui Maniu”, a spus academicianul. El a precizat că a vorbit la primărie și că nu a obținut nicio explicație cu privire la îndepărtarea statuii.

Ce e surprinzător e faptul că înlăturarea statuii lui Iuliu Maniu de la Cluj-Napoca are loc în anul în care se împlinesc 150 de ani de la nașterea marelui om politic român și 70 de ani de la decesul acestuia.

Monumentul a fost realizat de sculptorul băimărean Ion Marchiş și a fost dezvelit la 8 ianuarie 2019. La eveniment au luat parte finanțatorul statuii,  acad. Emil Burzo, preşedintele Filialei Cluj a Academiei Române, primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, Emil Constantinescu,  fostul preşedinte al României și acad. Răzvan Teodorescu, vicepreşedintele Academiei Române.

Iuliu Maniu s-a născut în 1873, la Bădăcin. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj, Budapesta şi Viena. A fost avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj şi profesor de drept la Academia Teologică Greco-Catolică din „Mica Romă”. A contribuit decisiv la Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat şi a fost printre principalii organizatori ai Adunării de la Alba Iulia. Prim-ministru al României de mai multe ori, şi preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc, Iuliu Maniu s-a opus politicilor PNL, fiind, mai apoi, un dârz luptător antifascist şi anticomunist.

Iuliu Maniu, alături de alţi fruntaşi ţărănişti, a fost întemniţat întâi în penitenciarul Galaţi, iar din august 1951, la Sighet. Aici, a murit la 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani. A fost aruncat într-o groapă anonimă, rămăşiţele sale neputând fi identificate nici până astăzi, notează site-ul www.memorialsighet.ro.

Iuliu Maniu a fost membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1919). Exclus în 1948, a fost repus în drepturi post-mortem, în 1990. A lăsat câteva lucrări: ”Discursuri parlamentare” (1906), ”Ardealul în timpul războiului” (1921), ”Chestiunea Banatului” (1924), ”Problema minorităţilor” (1924), ”România şi revizuirea tratatelor” (1934), ”Unirea Ardealului” (1934). În 1991 i-a fost publicat ”Testamentul moral-politic”, potrivit volumului ”Dicţionar Biografic de Istorie a României” (Stan Stoica, Vasile Mărculeţ, Stănel Ion, Ed. Meronia, Bucureşti, 2008).

„Perseverenţa cu care Iuliu Maniu a urmărit şi criticat greşelile puterii, abaterile de la normele legale şi de la morala creştină, intransigenţa sa au împiedicat sau au limitat tendinţele autoritare manifestate în societatea românească. El a ţinut sus steagul democraţiei în anii regimurilor autoritare, dictatoriale şi totalitare din anii 1938-1944 şi 1944-1947” (Ioan Scurtu, „Iuliu Maniu. Activitatea politică”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995).

Fiind coleg de celulă cu un cunoscut ziarist al vremii (N. Carandino) ni s-au păstrat importante document şi amintiri despre viaţa şi activitatea tumultoasă a unui patriot  transilvănean adevărat.