Iertarea este capacitatea omului de a face pace cu trecutul. Atunci când ierți, te eliberezi de închisoarea trecutului și te poți bucura în voie de prezent.
Fără să ierți, fără să te ierți, este greu să te redeschizi către iubire.
Cum ai putea să faci asta, când acolo, undeva, în profunzimile tale, există ceva care te roade încet, dar sigur?
Din păcate, mulți oameni nici nu concep să ierte. Și rămân blocați în condamnare, în resentiment, în ură…
Fac pariu că nici nu-și dau seama cât de mult rău pot să-și facă printr-o asemenea atitudine, printr-o asemenea decizie. Pentru că da, chiar dacă pentru unii ar putea suna ciudat, iertarea este o decizie.
Să nu mă înțelegeți greșit, a ierta nu înseamnă că gata, ai zis și s-a terminat.
Nu, lucrurile nu funcționează deloc așa. Iertarea este un proces lung și nu tocmai simplu.
‘A ierta nu înseamnă să aprobăm lucrurile care s-au întâmplat în trecut. Aici nu este vorba despre a ierta și a uita. De fapt, iertarea include hotărârea de a nu lăsa ca lucrurile acelea să se întâmple din nou’, spune Jack Kornfield. Adică analizezi cu atenție, tragi învățămintele și mergi mai departe. Pe scurt, faci pace cu trecutul tău!
Pentru asta nu este obligatoriu să iei contact cu persoana sau persoanele care te-au rănit. Aici nu este vorba despre ei, ci despre tine.
‘A ierta înseamnă să te ridici pentru dreptate și să spui – gata, până aici! Or acest lucru nu este ceva sentimental sau rapid. Nu poți să scrii totul pe o hârtie și să spui – gata, am iertat. Iertarea este un proces profund al inimii. Iar pe parcursul acestui proces trebuie să lucrezi cu trăiri mai puțin plăcute, cum ar fi: trădarea, durerea, furia, frica etc… Or asta necesită mult timp. Iertarea este o muncă asiduă a inimii, este ceva care ne permite să iubim și să fim liberi’, mai spune Kornfield.
Ce frumos! ‘Iertarea ne permite să iubim și să fim liberi’.
Oare câți dintre noi încă urăsc și sunt prizonierii propriului trecut?