Zi după zi de proteste în Franța, împotriva reformei pensiilor propusă de președintele Emmanuel Macron. Jurnaliștii spanioli ai La Razon au analizat, alături de Paul Smith, profesor de istorie și politică franceză la Universitatea din Nottingham, cum s-a ajuns în această situație incendiară.O nouă zi de greve şi proteste în Franţa. Deja a zecea… Președintele Emmanuel Macron nu reușește să reducă la tăcere manifestațiile împotriva „decretului” și a controversatei reforme a pensiilor.Având în vedere criza în care este cufundată țara vecină, l-am întrebat despre aceasta pe expertul Paul Smith. Potrivit lui Smith, profesor de istorie și politică franceză la Universitatea din Nottingham, „o mare parte din această furie este împotriva lui Macron, nu împotriva reformei”.Guvernul de la Paris ar putea să aștepte un „moment al Arcului de Triumf”
Reporter La Razon: Ministrul de Interne Gérald Darmanin a declarat, ieri, că au fost dislocați 13.000 de polițiști, dintre care 5.500 doar la Paris. Potrivit lui Darmanin, acest număr record este justificat de „riscul semnificativ pentru ordinea publică”. Se teme guvernul francez de o nouă zi violentă?Paul Smith: Există o altă parte a poveștii și anume că unii dintre susținătorii președintelui Emmanuel Macron din grupul Modem sugerează ca guvernul să folosească următoarele trei săptămâni ca pe o oportunitate de a redeschide dialogul.Este ceea ce Macron l-a însărcinat pe premierul Élisabeth Borne să facă. Totuşi, se pare că a existat o escaladare a violenței și guvernul francez poate simți că trebuie să întărească securitatea la eveniment.Guvernul poate să se teamă sau nu, dar poate că așteaptă un „moment al Arcului de Triumf”, numit astfel după atacul asupra monumentului comis de „vestele galbene”, care cu siguranță i-a redat lui Macron ceva control.Furie îndreptată în mare parte împotriva lui Macron, nu a reformei propriu-ziseReporter: Cum poate fi vindecată această criză socială din Franța?Paul Smith: S-a vorbit despre posibilitatea ca Emmanuel Macron să folosească articolul 10, care îi permite să ceară Parlamentului să reconsidere un proiect de lege, dar pare puțin probabil.Reporter: Adevărul este că Franța are una dintre cele mai bune vârste de pensionare (în Spania a ajuns deja la 67 de ani). Este necesară această reformă a pensiilor în Franța?Paul Smith: Și în Marea Britanie. Atât de multă furie și distrugere din cauza asta pare disproporționat pentru cea mai mare parte a Europei, dar stânga și extrema dreaptă sunt parțial responsabile pentru promisiunile pe care nu vor trebui să le țină.Marine Le Pen, în special, a beneficiat foarte mult de faptul că nu a spus nimic. Sistemul se confruntă cu un colaps? Dacă ești Emmanuel Macron, da. Dar Jean-Luc Mélenchon și Le Pen și sindicatele cred că poate fi finanțat în alt mod sau că modelul francez este unic și merită păstrat.Se pare că mulți francezi gândesc la fel, chiar dacă nu s-au gândit bine. O mare parte din această furie este îndreptată împotriva lui, împotriva lui Macron, nu a reformei.Macron și premierul Borne au eșuat în a atrage sindicatele de partea lor
Reporter: Se pare că președintele Emmanuel Macron nu este foarte popular în rândul cetățenilor francezi, ei îi spun „Domnul Perfect”, „Jupiter”… În acest context și știind că nu se bucură de simpatia populară, atitudinea lui față de situație ar fi putut fi mai bună, având în vedere importanța măsurii pentru societatea franceză?Paul Smith: Macron s-a descurcat foarte prost. Cu această reformă trebuia să ia sindicatele cu el. Macron și guvernul Borne au eșuat. Este nevoie de mult pentru a enerva CFDT (Confederația Franceză Democrată a Muncii), dar Macron a reușit.Și nu a făcut altceva decât să sublinieze punctul de vedere că poate gândi doar „vertical” și este incapabil să interacționeze cu „organul intermediar”, părțile implicate în această problemă. „Jupiter” crede că le știe pe toate…
