Efecte ale pandemiei: Cine sunt „hikikomorii” şi în ce constă „problema 8050”

În întreaga Japonie, aproape 1,5 milioane de persoane s-au retras din societate, ducând o viaţă ferită, în mare parte limitată între pereţii casei lor, potrivit unui nou sondaj guvernamental. Unii ies doar pentru a face cumpărături sau pentru activităţi ocazionale, în timp ce alţii nici măcar nu mai ies din dormitoarele lor. Aceştia sunt hikikomorii sau „izolaţii” din Japonia, definiţi de guvern ca fiind persoane care s-au izolat timp de cel puţin şase luni.

Expresia a fost inventată încă din anii 1980, iar autorităţile şi-au exprimat din ce în ce mai mult îngrijorarea cu privire la această problemă în ultimul deceniu – dar pandemia de Covid-19 a înrăutăţit lucrurile, potrivit unui sondaj realizat în noiembrie anul trecut de Agenţia guvernamentală pentru copii şi familii.

Sondajul la nivel naţional a constatat că, dintre cei 12.249 de respondenţi, 2% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani s-au identificat ca hikikomori, înregistrându-se chiar o uşoară creştere în rândul celor cu vârste cuprinse între 15 şi 39 de ani. Aplicând acest procentaj la populaţia totală a Japoniei, se estimează că în ţară există 1,46 milioane de recluziuni sociale, potrivit unui purtător de cuvânt al agenţiei.

CAUZE ŞI EFECTE ALE FENOMENULUI HIKIKOMORI

Motivele comune citate pentru izolarea socială au fost sarcina, pierderea locului de muncă, boala, pensionarea sau faptul de a nu avea relaţii interpersonale prea strânse, dar un motiv principal a fost Covid-19, mai mult de o cincime dintre respondenţi citând pandemia ca factor semnificativ în stilul lor de viaţă retras.

Sondajul nu oferă detalii suplimentare despre impactul Covid-19 asupra celor intervievaţi.

„Din cauza Covid-19, ocaziile de a intra în contact cu alte persoane au scăzut”, arată un document separat publicat în februarie de Biblioteca Naţională din Japonia. Astfel, pandemia cel mai probabil a agravat problemele sociale existente, cum ar fi singurătatea, izolarea şi dificultăţile financiare, ducând la o creştere a numărului de sinucideri raportate, precum şi a abuzurilor asupra copiilor şi a abuzurilor domestice.

Experţii au explicat anterior că fenomenul hikikomori provine adesea din probleme psihologice, cum ar fi depresia şi anxietatea, deşi factorii societali joacă şi ei un rol, de pildă normele patriarhale şi cultura muncii exigente din Japonia.

PE O PANTĂ A RECORDURILOR NEGATIVE

Dar hikikomori exista cu mult înainte de pandemie şi era legat de o altă problemă iminentă a Japoniei: criza demografică. Populaţia Japoniei a fost în declin constant de la boom-ul economic din anii 1980, rata de fertilitate şi numărul anual de naşteri scăzând la noi minime, recorduri care au fost înregistrate mai mulţi ani la rând.

În acelaşi timp, populaţia vârstnică creşte pe măsură ce oamenii se pensionează, ceea ce înseamnă probleme pentru o economie deja stagnantă. Situaţia este atât de gravă, încât premierul a avertizat anul acesta că ţara este „pe punctul de a nu mai putea menţine funcţiile sociale”.

Autorităţile au citat şi alţi factori, cum ar fi numărul tot mai mare de adulţi singuri, pe măsură ce atractivitatea întâlnirilor şi a căsătoriei scade, şi slăbirea legăturilor din viaţa reală, deoarece oamenii îşi mută comunităţile online.

PROBLEMA 8050

Pentru familiile cu membri hikikomori, acest lucru reprezintă o dublă provocare, supranumită „problema 8050” – se referă la recluziunea socială a persoanelor de 50 de ani, care depind de părinţii lor de 80 de ani.

În 2018, Ministerul japonez al sănătăţii, muncii şi protecţiei sociale a înfiinţat un organism regional de sprijin pentru hikikomori, pentru a-i ajuta pe cei afectaţi de fenomen.

„Credem că este important să restabilim legăturile cu societatea, oferind în acelaşi timp un sprijin detaliat celor care s-au retras, prin abordarea situaţiilor lor individuale”, a declarat Takumi Nemoto, şeful de atunci al ministerului.

El a spus că autorităţile locale şi naţionale au lansat diverse servicii, cum ar fi consultări şi vizite la domiciliu pentru cei afectaţi de hikikomori, sprijin pentru locuinţe pentru persoanele de vârstă mijlocie şi vârstnice şi alte eforturi de sensibilizare a comunităţii pentru „gospodăriile care au dificultăţi în a lansa singure un SOS”.

Dar aceste eforturi au fost eclipsate de provocările aduse în timpul pandemiei, ceea ce a determinat guvernul să efectueze sondaje la nivel naţional privind singurătatea începând cu 2021 şi să publice un plan de contramăsuri mai intense în decembrie 2022.

CE FAC AUTORITĂŢILE PENTRU A PREVENI SINUCIDERILE

Unele măsuri includ impulsionarea campaniilor de conştientizare publică şi de prevenire a sinuciderilor prin intermediul reţelelor sociale; alocarea mai multor consilieri şcolari şi asistenţi sociali şi continuarea unui serviciu de consultanţă telefonică 24/7 pentru cei cu „legături sociale slabe”.

Există, de asemenea, programe destinate familiilor monoparentale, cum ar fi planuri de masă pentru copiii lor, împrumuturi pentru locuinţe şi servicii de planificare pentru cei care trec printr-un divorţ.

PERSPECTIVE ŞI MAI SUMBRE

Deşi este posibil ca pandemia să fi provocat o şi mai mare izolare în societate, este posibil ca ea să fi pus pur şi simplu în lumină probleme existente de mult timp şi care de obicei sunt trecute cu vederea, a precizat guvernul.

„Întrucât este de aşteptat ca numărul gospodăriilor formate din persoane singure şi al gospodăriilor formate din persoane singure în vârstă să crească în viitor, există îngrijorarea că problema singurătăţii şi a izolării va deveni mai gravă”, arată planul autorităţilor.

„Prin urmare, chiar dacă răspândirea Covid-19 este ţinută sub control în viitor, va fi necesar ca guvernul să se ocupe de problemele de singurătate şi izolare inerente societăţii japoneze”, este concluzia studiului.