Se ştie că corpurile umane funcționează cel mai bine la nivelul mării. La acest nivel, cantitatea de oxigen este adecvată pentru creierul și plămânii noștri.
Însă, la altitudini mult mai mari, corpul nostru nu poate funcționa corect. Dar dacă alpiniștii doresc să urce pe vârful Everest, cel mai înalt vârf din lume, la 8.848 de metri deasupra nivelului mării, trebuie să înfrunte ceea ce este cunoscut sub numele de „zona morții”.
Din punct de vedere al vieţii, la o zonă cu o altitudine de peste 8.000 de metri, unde există atât de puțin oxigen, organismul începe să moară, minut cu minut și celulă cu celulă.
În „zona morții”, creierul și plămânii alpiniștilor sunt lipsiți de oxigen, riscul lor de infarct și accident vascular cerebral este crescut, iar judecata lor devine rapid afectată.
În opinia sa, „Corpul tău se strică și, în esență, moare. Devine o cursă contra cronometru”, a declarat Shaunna Burke, un alpinist care a urcat pe Everest în 2005, pentru Business Insider.
Muntele Everest, un pericol
În anul 2019, cel puțin 11 persoane au murit pe Everest, iar aproape toți au petrecut timp în „zona morții”. Unele companii de expediții au dat vina acestor decese pe aglomerație, observând că vârful a devenit atât de sufocat de alpiniști în timpul unei perioade rare de vreme bună, încât oamenii au rămas blocați în „zona morții” prea mult timp.
În contextul comparativ, la nivelul mării, aerul conține aproximativ 21% oxigen. Dar la altitudini de peste 3600 de metri, există cu aproximativ 40% mai puține molecule de oxigen pe respirație.
Concret, Jeremy Windsor, un medic care a escaladat Everestul în 2007, ca parte a expediției Caudwell Xtreme Everest, i-a spus bloggerului Mark Horrell că probele de sânge prelevate de la patru alpiniști din zona morții au dezvăluit că alpiniștii supraviețuiau cu doar un sfert din oxigenul pe care îl aveau necesar la nivelul mării.
La cinci mile deasupra nivelului mării, aerul are atât de puțin oxigen încât, chiar și cu rezervoare suplimentare de aer, se poate simți ca „a alerga pe o bandă de alergare și a respira printr-un pai”, potrivit alpinistului și regizorului David Breashears.
Din punct de vedere medicl, lipsa de oxigen duce la nenumărate riscuri pentru sănătate. Când cantitatea de oxigen din sânge scade sub un anumit nivel, ritmul cardiac crește până la 140 de bătăi pe minut, crescând riscul unui atac de cord.