Arheologii Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei au descoperit în centrul orașului Cluj-Napoca un drum roman datând din perioada romană, care se păstrează în stare foarte bună. Descoperirea a fost realizată în timpul unor săpături arheologice.
„Au fost găsite mai multe fragmente de drum roman acoperite cu dale și construite din pietre de râu, lipite uneori cu mortar, la o adâncime de aproximativ 80 cm. Orientarea drumului este nord-sud și probabil este legat de trama stradală a orașului roman Napoca”, a afirmat arheologul Cristian Dima de la MNIT pentru Agerpres.
Potrivit arheologului, drumurile construite de romani au continuat să fie utilizate mult timp după căderea Imperiului Roman și multe dintre ele sunt utilizate și astăzi.
„Drumurile romane, cam ca în tot ceea ce a fost Imperiul roman, au fost reutilizate după căderea imperiului. Sunt exemple foarte multe în Italia, Via Appia, etc. Ele sunt refolosite. La noi, Evul Mediu începe undeva în secolul XIV, în Cluj, cu întemeierea cetăţii. Sigur, austriecii le-au refolosit în perioada lor, după aceea trama stradală şi cea de astăzi încă se păstrează, mai mult sau mai puţin, cum a fost în perioada romană. Sunt identificate mai multe drumuri, şi în aşezările civile romane, şi în aşezările militare, în special. La Alba sunt descoperite multe drumuri, chiar în zona castrului XIII Gemina, la Turda sunt descoperite iar câteva drumuri. Drumul imperial pe care l-am descoperit noi, cei de la Muzeul din Cluj, la săpăturile din 2021, pe traseul autostrăzii, drumul descoperit în zona castrului roman de la Sutor, etc.”, a precizat arheologul clujean.
Durabilitatea drumurilor construite de romani se explică prin faptul că au fost refolosite și întreținute ulterior, dar și prin tehnologia romană de construcție, foarte avansată pentru acea perioadă.
„Aveau o tehnologie destul de înaintată pentru vremea respectivă. Făceau treaba destul de bine. Se făcea o structură destul de solidă, cu pietre mari la bază, apoi cu pietre mărunte şi apoi dale mari în partea superioară, prelucrate mai mult sau mai puţin. În Cluj s-au folosit dale de Feleac, unele dintre ele rotunjite. La o scară mai redusă, seamănă destul de bine cu ceea ce se păstrează azi la Pompei. Rezistenţa construcţiilor romane se datorează în bună măsură şi mortarului pe care l-au inventat atunci, dar şi refolosirii lor ulterioare, prin care cei care le-au refolosit au avut grijă să le păstreze”, a precizat Cristian Dina.
Potrivit cercetătorilor, romanii producau un beton foarte rezistent prin amestecarea varului cu roca vulcanică. De asemenea, pentru structurile subacvatice, se amesteca var cu cenușă vulcanică pentru a forma mortar, iar acest mortar se amesteca cu tuf vulcanic și se punea în forme de lemn. Apa activa o reacție chimică fierbinte, moleculele de apă intrând în structura varului, acesta reacționând cu cenușa în așa fel încât întregul material se cimenta.
