La aproape 14 ani de la catastrofă, un tribunal corecţional de la Paris a scos din cauză cele două întreprinderi şi a stabilit că, în pofida faptului că s-au comis ”erori”, ”nu s-a demonstrat” ”nicio legătură de cauzalitate sigură” a acestora cu accidentul.

Sala de audieri uriaşă era plină, imediat după ora locală 13.30 (14.30, ora României), de rude ale victimelor, echipe Air France, Airbus şi jurnalişti.

La anunţarea achitării, unele părţi civile s-au ridicat stupefiate, după care s-au aşezat la loc, în timp ce preşedinta completului continua să citească într-o tăcere apăsătoare.

”Aşteptam o hotărâre imparţială. Nu a fost aşa. Suntem dezgustaţi”, a declarat preşedinta Asociaţiei Entraide et Solidarité AF447, Danièle Lamy.

”Din aceşti 14 ani de aşteptare mai rămâne doar lipsa de speranţă, consternarea şi furia”, a continuat ea.

”Ni se spune «responsabil, dar nevinovat». este adevărat că noi aşteptam cuvântul «vinovat»”, a declarat avocatul Alain Jakubowicz, unul dintre avocaţii asociaţiei.

Air France ”ia act de hotărâre”, anunţă comnpania într-un comunicat

”Compania va păstra mereu în amintire victimele acestui teribil accident şi îşi exprimă cea mai profundă compasiune faţă de toţi apropiaţii lor”, adaugă ea.

Airbus estimează că această decizie este ”coerentă” cu abandonarea procedurilor judiciare pronunţată la sfârşitul instrucţiei, în 2019.

Grupul îşi ”exprimă conpasiunea” faţă de rudele victimelor şi îşi ”refirmă angajamentul total (…) în domeniul securităţii aeriene”.

CEL MAI SÂNGEROS ACCIDENT AERIAN DIN ISTORIA COMPANIILOR FRNCEZE

La 1 iunie 2009, zborul AF447 care asigura o legătură de la Rio de Janeiro la Paris s-a prăbuşit în timpul zborului, noaptea, în Oceanul Atlantic, la câteva ore de la decolare, iar cei 216 pasageri şi 12 membri ai echipajului au murit.

La bordul aeonavei de tip A330 – înmatriculată F-GZCP – se aflau persoane de 33 de naţionalităţi – inclusiv 72 de francezi şi 58 de britanici.

Acesta este cel mai sângeros accident aviatic din istoria companiiloe aeriene franceze.

Primele fragmenete din epavă au fost descoperite în zilele de după prăbuşire.

Epava a fost localiză, însă abia după doi ani, în urma unor căutări îndelungate, la o adâncime de 3.900 de metri.

Cutiile negre au confirmat punctul de plecare al accidentului – jivrajul sondelor de viteză Pitot, în timp ce avionul zbura la înaltă altitudine într-o zonă cu condiţii meteorologice dificile – o zonă de convergenţă intertropicală (doldrum) -, în apropiere de Ecuator.

Destabilizat de consecinţele acestei pene, unul dintre copiloţi a adoptat o traiectorie ascendentă, iar cei trei piloţi, care nu înţelegeau ce se întâmpla, nu au mai reuşit să prea controlul avionului, care a lovit oceanul patru minute şi 23 de secunde mai tâzrziu.

Investigaţii au arătat că incidente similare implicând sonde s-au multiplicat în lunile dinaintea accidentului.

”PATRU IMPRUDENŢE SAU NEGLIJENŢE”

Tribunalul consideră că Airbus a comis ”patru imprudenţe sau neglijenţe”, şi anume nu a înlocuit modelele sondelor Pitot denumite ”AA”, care păreau să îngheţe mai adesea, la flota sa de avioane de tip A330-A340, şi a dat dovadă de ”reţinere de informaţii” faţă de companii.

Air France a comis două ”imprudenţe culpabile” legate de modul de difuzare a unei note de informare adresată piloţilor săi cu privire la pana sondelor.

Cu toate acestea, stabileşte tribunalul, în plan penal, ”o legătură de cauzalitate probabilă nu este suficientă să caracterizeze un delict. În speţă, în privinţa greşelilor, nu s-a putut stabili nicio legătură de cauzalitate sigură cu accidentul”.

În cadrul acesti proces, care s-a desfăşurat de la 10 octombrie la 8 decembrie, parchetul a cerut achitarea, apreciind că vina întreprinderilor era ”imposibil de demonstrat”.